Eminescu şi Internetul

Marţi, 15 ianuarie 2013, s-au înplinit 163 de ani de la naşterea poetului Mihai Eminescu. Socotit de unii poetul nepereche, poet naţional, poetul neamului, este în sufletele şi memoria generaţiilor de bunici, mămici şi tătici, prezent în situaţii semnificative pentru istoria noastră, în viaţa romantică, pe care cei numiţi mai sus o apreciază şi o consideră esenţială în existenţa lor. Ce se întâmplă însă cu generaţiile tinere, ocupate de SMS-uri, chat-uri sau gadget-uri precum telefonul “deştept”, căciula cu difuzoare sau mănuşa cu bluetooth?

Dacă faci un sondaj, fără pretenţii de statistică, constaţi că persoanele de la 30 de ani în sus pot să spună câte ceva despre Mihai Eminescu, unii reuşind chiar să-i recite versurile. Cum te apropii de tineri, reuşeşti să afli unele informaţii doar de la cei care participă la olimpiadele de română, sau care se pregătesc pentru facultăţi cu specializări în care această disciplină este necesară.

Există în vremurile noastre o direcţionare conştientă a preocupărilor şi a instruirii doar către specialităţi care vor fi practicate pe parcursul vieţii respectivilor. Vremurile în care cunoştinţele de cultură generală stârneau sentimente de mândrie au apus şi ne aflăm acum într-o perioadă tehnică, în care instruirea se face cu un scop. Aflăm, cu stupoare, că dacă stai de vorbă cu un american, nu prea poţi afla de la el răspunsuri elementare la întrebări simple de cultură generală, iar pentru cele mai complicate el apelează la Internet. Cred că ne apropiem cu paşi voiniceşti exact de această situaţie.

Este dramatic faptul, şi aici mă refer la România, că reformele din învăţământ nu rezolvă nevoile noii societăţi, în care piaţa de consum dictează regula. Nu se mai însuşesc în şcoli nici cunoştinţe de cultură generală, de artă, dar nici cele tehnice, interesul tinerilor fiind foarte scăzut, tocmai din cauza neclarităţii direcţiei. Nu cred că este normal să se neglijeze elementele esenţiale care constituie momente din istoria noastră, din creaţia literară, muzicală, dramatică sau a artelor plastice. Inapetenţa copiilor către subiecte gen poezia lui Mihai Eminescu este generată şi de mutaţiile sociale, tehnice, culturale sau economice survenite în ultima vreme.

Pentru generaţiile mai vârstnice, citirea sau interpretarea unor poezii ca “Atât de fragedă”, “Ce te legeni”, “Copii eram noi amândoi” stârneau sentimente şi trăiri nemăsurate. Astăzi ele pot fi găsite şi pe youtube sau pe audio book-uri în interpretări celebre, la îndemâna celor dornici de frumos. Din păcate, percepţia nu mai poate fi aceeaşi, sentimentele romantice având la cei tineri alte semnificaţii. Preocupările copiilor pentru subiecte uşoare, generate de modele false, denaturează realitatea, făcându-i să viseze la lucruri artificiale, facile. Nu pot trăi aceleaşi sentimente citind o poezie de dragoste, când au la dispoziţie, pe calculator, imagini realizate, de exemplu, cu cameră video full-hd, unde realitatea este prezentată ca într-un film. Terminologia, limbajul, mesajele, transmise de poeziile lui Eminescu au cu totul alt sens pentru generaţiile care încă de la trei – patru ani mănâncă calculator pe pâine.

În vremea în care milioane de români pleacă de acasă pe meleaguri străine ca să-şi câştige existenţa, o poezie ca “Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie” este percepută cu amar, situaţia lor ca români fiind în acest moment umilitoare. Ţinând cont de situaţia din ultimi 22 de ani, în care, din cauza politicii, ţara este dezbinată, interesele şi patimile despart familii, ca să nu mai vorbesc de obiceiul cu capra vecinului, cum pot fi percepute sentimentele patriotice sau de comportament social, care răzbat cu acurateţe şi forţă din versurile: “Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie/ Tânără mireasă, mamă cu amor!/ Fiii tăi trăiască numai în frăţie/ Ca a nopţii stele, ca a zilei zori/ Viaţa în vecie, glorii, bucurie/ Arme cu tărie, suflet românesc/ Vis de vitejie, fală şi mândrie, Dulce Românie, asta ţi-o doresc!”?

Copiii care cresc fără părinţii plecaţi prin lume să muncească nu vor înţelege mesajul generos care răzbate din versurile inegalabilului Eminescu. Revenind la prezenţa Internetului în viaţa tinerilor, mutaţiile survenite în limbaj, comportament, atitudini, despart lumile lor de cele ale părinţilor. Pe Internet se găsesc site-uri cu poeziile lui Eminescu, dar, din păcate, studierea lor nu îi apropie pe tineri de natură, istorie, patriotism sau romantism. Alăturate la noua lume a Internetului, ipostazele de mai sus sună desuet şi îţi pui întrebarea cine greşeşte aici. Internetul face parte din viaţa noastră acum, dar, atenţie, cu cât distanţele se micşorează şi viteza se măreşte, sufletul rămâne tot mai gol. Nu condamn, doar constat.