“Matriarhat” în breasla cizmarilor deveni

Degeaba cautati un cizmar la Deva. Nu veti gasi decât “cizmarite”. Fostele muncitoare de pe liniile de fabricatie ale încaltamintei aflate în proprietatea cooperatiei, au luat locul, la reparat, cizmarilor barbati care între timp s-au retras din activitate. Este si cazul Mihaelei Popescu si Monei Pintea. În micul atelier de cizmarie, cele doua femei “jongleaza” cu o dexteritate “masculina” cu freza, cuiele si ciocanul de cizmarie. Si, ca fapt divers, criza le-a sporit numarul de clienti.

Criza reabiliteaza cizmaritul

Desi încaltamintea a ajuns un fel de consumabil vestimentar, criza îi face pe hunedoreni sa se gândeasca de doua ori înainte de a-si lua o pereche noua de pantofi. Mai la-ndemâna sunt acum vechile solutii în care cizmarul are ultimul cuvânt. “Avem comenzi cu mult peste nivelul de acum doi-trei ani. Clientii vin în numar mult mai mare ca sa-si repare cizmele si pantofii”, spune Mihaela Popescu.

Tarife mai mici decât la second-hand

Concura la asta si politica de tarifare pe care o are mica cizmarie care poate efectua 34 de operatiuni specifice. Cea mai scumpa costa 38 de lei si consta în înlocuirea completa a talpii pentru un pantof barbatesc. “O astfel de comanda este extrem de rara. Majoritatea clientilor nostri platesc pentru reparatii, flecuri, cusaturi, maxim 10-15 lei. Altfel, piata second-hand a încaltamintei ne-ar lasa fara obiectul muncii”, spune Mona Pintea. Cum s-au adaptat cele doua femei la o meserie barbateasca? “Foarte bine. Câteodata însa, când dau mâna cu cineva, nasc reactii prin faptul ca am o palma foarte aspra”, spune Mihaela Popescu.