Încă un proiect pentru salvarea bisericilor din lemn

“Hunedoara îl întâmpină pe călător cu frumuseţea, blândeţea şi pacea locului…”. Acestea sunt primele cuvinte ale unui film documentar despre bisericile de lemn din judeţ, cuprinse acum de Episcopia Devei şi Hunedoarei într-un proiect finanţat de stat, care îşi propune să tragă grabnice semnale de alarmă asupra degradării acestor monumente. De parcă ţăranii şi
preoţii lor, ori orăşenii nu ar şti cum lemnul se sfarmă neîngrijit sub apăsarea veacurilor – “părăsite”, se spune în film, “chiar de cei care ar putea să le salveze”.

O echipă de specialişti, strânsă cu preponderenţă din părţile Craiovei, contribuie decisiv la mersul proiectului numit “Educaţie culturală pentru salvarea patrimoniului ecleziastic tradiţional din judeţul Hunedoara”, finanţat prin Administraţia Fondului Cultural Naţional şi păstorit de Asociaţia Filantropia Ortodoxă Deva, o organizaţie neguvernamentală patronată de Episcopie.

Scopul proiectului este simplu: s-au luat bani de la stat pentru “realizarea unui amplu program de educaţie culturală pentru preoţii din cuprinsul Eparhiei Devei şi Hunedoarei”. Responsabilii de proiect se laudă cu câteva rezultate concrete: trei seminarii unde preoţii care administrează biserici din lemn au fost şcoliţi asupra comorilor din bătătură, o bază de date cu bisericile de lemn, 70 de preoţi responsabilizaţi, o informare a primăriilor, un volum – repertoar al monumentelor, un pliant de promovare, un film documentar, o masă rotundă “pentru diseminarea şi promovarea rezultatelor” şi o expoziţie dedicată bisericilor din lemn la noul sediu al muzeului devean, căci se pare acolo e locul bisericilor “scoase din uz” într-o lume creştină în continuă modernizare.

“Expoziţia are rolul de a aduce în faţa opiniei publice valoarea excepţională sub raport cultural, artistic şi spiritual al bisericilor de lemn. Vrem să sensibilizăm opinia publică în vederea implicării active în salvarea acestui patrimoniu inestimabil al judeţului”, declara preotul Gabriel Miricescu, purtător de cuvânt al Episcopiei Devei şi Hunedoarei. În tot acest timp, cât clerul se istoveşte cu vorbe, bisericile de lemn dispar una câte una: “Redescoperindu-le nu facem altceva decât să nu bucurăm şi să ne întristăm deopotrivă […] înstrăinate de sine şi de nepăsare”, concluzionează documentarul.

Salvare prin strămutare

Episcopia Devei şi Hunedoarei are circa 550 de biserici dintre care 107 sunt pe lista monumentelor istorice. “Este necesar ca această listă să se actualizeze, pentru că cinci biserici de lemn au dispărut chiar din anii 30. Apoi, mai sunt două care
s-au prăbuşit şi din care nu a rămas mare lucru, pomenesc aici bisericile de la Tomnatecu de Jos şi Almaşu Mic”, spune consultantul ştiinţific al proiectului, lectorul universitar Florin Dobrei. O altă biserică de patrimoniu a “dispărut” cu voia Episcopiei care a “dăruit-o” Episcopiei Slobozia – aşa a ajuns biserica monument din Sălciva să fie strămutată tocmai într-un cartier al municipiului Călăraşi. Episcopia Devei şi Hunedoarei a considerat că aşa salvează patrimoniul judeţului: “Da, Episcopia a dat o biserică de lemn, pentru că aşa a fost contextul. S-a considerat că aşa este mai potrivit, ca acea biserică să fie dată pentru a fi cu adevărat salvată. Nu s-a dat, oricum, aleatoriu, ci în urma unor studii foarte atente, în urma unor înţelegeri foarte clare cu Episcopia Sloboziei, care doreşte să pună în valoare această biserică de lemn şi zona Hunedoarei pentru că, prin translatarea acestei biserici de pe teritoriul judeţului nostru, Episcopiei Sloboziei i se duce un mesaj cultural şi spiritual din partea noastră”, argumentează purtătorul de cuvânt al Episcopiei Devei şi Hunedoarei. Alte două biserici de lemn, cele din Bejan şi Mintia, au fost strămutate chiar în anul 1991 la Muzeul Ţăranului Român din Bucureşti. Acum, în urma proiectului, feţele bisericeşti au un studiu al stării actuale de conservare, iar datele oferite de specialişti nu sunt deloc încurajatoare.

Vorbe versus fapte

De fapt, primul semnal de alarmă serios a fost tras de către Ordinul Arhitecţilor din România şi Fundaţia Dala care, în perioada 2007-2009, depistau în sudul Transilvaniei şi nordul Olteniei, în judeţele Hunedoara, Sibiu, Gorj şi Vâlcea, 60 de biserici din lemn, toate clasate ca monumente istorice în categoria A şi B, care se aflau într-o stare de degradare extrem de avansată, unele dintre ele chiar în stare de colaps. În satele hunedorene Sălciva, Alun, Vălari, Dumbrăviţa, Târnăviţa, Curechiu, Căzărmăneşti, Căzăneşti, Boz, Rovina, Hărţăgani, Vălişoara, Tomnatecu de Sus, Runcuşoru, Lăpugiu, Ribicioara, Tisa, Abucea, Gothatea, Lunca şi Almaşu Mic, bisericile strămoşeşti se măcinau în fiecare zi. În urma analizei în teren, membrii fundaţiei au întocmit un raport realist şi au încercat să sensibilizeze comunităţile: bisericile de lemn repertoriate se află într-o stare critică, iar identităţi conturate în timp se distrug şi “odată cu acestea se stinge şi un set de valori, norme, obiceiuri şi ocupaţii tradiţionale care au guvernat până acum satul românesc”, susţinea Ovidiu Daneş, membru al Fundaţiei Dala. Deşi au încercat să le salveze şi le-au acoperit cu folie protectoare, două dintre acele biserici deja s-au prăbuşit.

În cazul bisericii din Almaşu Mic, exista o speranţă: un grup de voluntari francezi se oferise să participe la lucrări, dar, în lipsa sprijinului din partea autorităţilor locale şi judeţene, iniţiativa s-a oprit, nu însă şi degradarea bisericii. Preotul din Almaşu Mic, Gabriel Miricescu, este – potrivit spuselor celor din Fundaţia Dala – singurul care s-a zbătut pentru mica bisericuţă. Ajuns acum purtător de cuvânt al Episcopiei Devei şi Hunedoarei, el susţine că instituţia pe care o reprezintă are de gând să salveze monumentele în loc să le facă cadou altor comunităţi, precum s-a întâmplat în cazul Sălciva: “A fost o întâmplare cu această biserică însă de acum înainte, prin derularea acestui proiect dorim ca toate bisericile să rămână aici pe teritoriul judeţului nostru, recondiţionate, salvate şi, mai ales, puse în valoare”.