Râuşor ar putea deveni staţiune “cu acte în regulă”

După ce, decenii la rând, zona a fost frecventată doar de hunedoreni, Râuşorul are şansa de a deveni staţiune turistică de interes local pe parcursul acestui an. Primarul comunei Râu de Mori, Niculiţă Mang, spune că demersurile nu ar trebui să mai dureze prea mult. 

Investitorii privaţi au încercat să mişte lucrurile înainte la Râuşor şi aşteaptă acum sprijin consistent şi coerent din partea autorităţilor

“Toată documentaţia pentru declararea Râuşorului ca staţiune de interes local este depusă la Ministerul Dezvoltării. Am avut probleme din cauză că nu am reuşit să obţinem foarte repede acordul de mediu. A mai fost şi avizul negativ din partea Administraţiei Parcului Naţional Retezat. Este însă vorba despre un aviz consultativ, aşa că, după ce am dovedit că încercăm să ne conformăm normelor, până la urmă am primit şi acordul de mediu. Acum trebuie să supunem atenţiei Comisiei de Urbanism a Consiliului Judeţean un Plan Urbanistic Zonal. Cu acest PUZ aprobat şi cu lista de trasee turistice omologate realizată cu sprijinul celor de la Salvamont vom merge apoi la Bucureşti, la minister. Cred că, în mod normal, anul acesta, Râuşorul ar trebui să primească statutul de staţiune turistică”, spune primarul comunei Râu de Mori, Niculiţă Mang.

Iar acest statut este destul de important. “Practic, apare un nou punct pe harta României: Râuşor. Dacă nu există localitatea Râuşor, fie ea şi ca staţiune, noi nu putem accesa fonduri europene pentru proiectele care ar putea fi aplicate în zonă”, adaugă primarul. Acesta adaugă că exemplul cel mai clar al importanţei clasificării Râuşorului ca staţiune îl oferă situaţia actuală: primăria are aprobat un proiect, dar acesta a fost trecut “primul sub linie” când a venit vorba de prioritizarea alocării banilor europeni. Proiectul e în valoare totală de 6,4 milioane de lei, realizat pe măsura 5.2 din Planul Operaţional Regional, şi îşi propune realizarea unui parc central în Râuşor, o reţea de iluminat public, şase kilometri de alei şi drumuri locale asfaltate, patru terenuri de sport şi un mic patinoar la baza pârtiei. “Sperăm ca din economiile rezultate în urma licitaţiilor de la celelalte proiecte să beneficiem, până la urmă, de banii necesari”, mai spune primarul din Râu de Mori.

Probleme istorice

În lipsa unui plan urbanistic, la Râuşor s-a construit dezordonat. Zona de agrement a avut mari probleme în anii trecuţi şi cu alimentarea cu energie electrică. Între timp, problema a fost rezolvată printr-o soluţie de compromis: Hidroconstrucţia, societatea care deţine reţeaua electrică din zonă, a găsit o cale legală pentru a factura energie consumatorilor din Râuşor. Problema canalizării este însă şi acum destul de greu de rezolvat. Primarul Niculiţă Mang spune însă că cel puţin o parte dintre construcţiile de aici se vor putea conecta la un canal colector pe care Primăria comunei doreşte să îl realizeze în parteneriat cu Consiliul Judeţean, canal care se va întinde de la parcarea de la baza pârtiei de schi şi se va revărsa în staţia de tratare a apelor uzate, amplasată încă de pe vremea vechiului combinat siderurgic de la Hunedoara, staţie care nu a apucat să fie folosită nici măcar o zi.

O mini-staţiune născută din nimic

La Râuşor s-a construit dezordonat, iar zona nu beneficiază nici acum de canalizare

În urmă cu 40 de ani zona Râuşor nu era frecventată nici măcar de localnicii din Haţeg. O mână de iubitori ai muntelui din Hunedoara au fost primii care obişnuiau să urce pe aici spre Vârful Retezat, ori spre Lacul Şteviei. “Inginerul Ioan Mărgineanu, doctorul Neuhauser şi Nelu Schiau, cel care mai apoi a devenit primul şef al formaţiei de Salvamont din Hunedoara, au fost primii care obişnuiau să urce des la Râuşor. Mergeau la schi într-o poieniţă situată mai sus de pârtia actuală, într-un loc numit «sub Preluci». După câţiva ani am început să urc şi eu acolo şi am constatat că, de fapt, era locul de linişte al hunedorenilor”, povesteşte Pilu Găină, fotograful hunedorean, iubitor împătimit al Retezatului.

După câţiva ani de la “descoperirea” făcută de siderurgiştii dornici de linişte, schi, drumeţie şi aer curat, în zonă au început lucrările la străpungerea subterană prin care se dorea a se transporta apă din Râuşor în lacul de acumulare de la Gura Apei. A apărut şantierul, iar odată cu el au apărut şi barăcile muncitoreşti. Cantina şantierului a fost apoi transformată într-un fel de restaurant. Combinatul Siderurgic Hunedoara începuse şi el să se implice în dezvoltarea zonei, ridicând o cabană, apoi un motel în toată regula, finalizat prin 1997 – 1998. Apoi au apărut investitorii privaţi. Autorităţile au pierdut ritmul, iar acum zona aşteaptă statutul oficial de “staţiune” pentru a se putea dezvolta în conformitate cu rigorile legale şi standardele turistice actuale.