Colţul cultural: Noima

Asocierea unor oameni în România este, de obicei, sortită eşecului. Dacă avem de-a face cu asocieri bazate pe interese spirituale, şansa lor să reziste în timp şi să producă valoare este foarte mare. Ca în cazul de faţă, cu cei cinci artişi care formează gruparea “NOIMA”, Andrei Rosetti (Deva), Sorin Scurtulescu (Timişoara), Sorin Neamţu (Arad), Ciprian Bodea (Timişoara), Dan Ghetman (Lipova). 

Pe doi dintre membrii grupului “NOIMA” i-am cunoscut în situaţii diferite, dar în medii culturale, cum altfel. Cu Andrei Rosetii mă întâlnesc frecvent la vernisajele organizate la Galeria de Arte “Forma” din Deva, unde mai schimbăm păreri despre lucrările expuse pe simeze. Am avut plăcerea să-l am ca invitat de două ori şi în cadrul emisiunii tv, “Dependenţi de Cool – t – ură”, împreună cu colegi de-ai Domniei Sale, realizând ediţii de calitate, prin informaţiile şi criticile de specialitate, prezentate pentru telespectatori. Pe domnul Sorin Scurtulescu l-am cunoscut în 2012, la Roma, în Italia, la Accademia di Romania, unde era bursier din partea Intitutului Cultural Român. Eram acolo cu “Huniadi Cantores”, pentru a cânta în cadrul evenimentului “Notte dei musei”, o noapte în care peste 101 muzee din Roma erau gazda unor manifestări culturale de excepţie. Am văzut într-o seară picturile lui spectaculoase, pline de atmosferă şi căutări cromatice, inspirate de superbele edificii istorice romane, explicaţiile lui Sorin fiind pigmentate cu povestiri bazate pe întâmplări hazlii, petrecute cu ocazia şedinţelor de pictură în centrul istoric.

Ideea înfiinţării unei grupări, în cazul de faţă “NOIMA”, în anul 2003, a venit, se pare, de la modelul altor asociaţii de artişti vizuali, la care profesorul de suflet al celor cinci artişti, maestrul Constantin Flondor, a avut un rol marcant prin anii ‘60, în prima etapă, şi apoi prin anii ‘80, în condiţii politice mai grele. Este vorba despre 111 (1966) şi Sigma (1969) şi expoziţiile Studiul I (1978) şi Studiul II (1981), care, în fond, erau tot un fel de grupări, cel puţin ca tip de gândire asupra actului picturii. Influenţa benefică însă asupra grupării “NOIMA” a avut-o, se pare, un alt grup, anume “Prolog”, funcţionând la Bucureşti, dar având printre membrii fondatori pe acelaşi om minunat, Constantin Flondor. Motivul pentru care scriu despre ei este apariţia unei cărţi, sub egida Institutului Cultural Român, “Adnotări – lecţii de pictură”, în care membrii grupării şi profesorul lor tratatează subiecte legate de arta vizuală şi prezintă consemnări, note, adnotări şi dialoguri purtate de artişti. Titlul unor capitole ale cărţii vă sugerează ce puteţi găsi în paginile unui tratat despre pictură: “Pictura în straturi”, “Între reprezentare şi simbol”, “Numărul şi geometria”, “Perspectiva Renaşterii”, “Noima”.

Membrii grupării “NOIMA” participă, de-a lungul anilor, la numeroase expoziţii: “Stare de Crăciun” (Timişoara, 1997), “Simboluri Recuperate” (Timişoara, 1998), “Între reprezentare şi simbol” (galeria Eforie, Bucureşti, 1999), “Atelier 207” (Timişoara, 2003), “NOIMA” (Muzeul de Artă din Arad, 2004), “Foamea de pictură” (Timişoara, 2008), “De la formă la concept” (Muzeul de Artă Cluj Napoca, 2009), “Cuptoare” (Caraş-Severin, 2010), “Unde începe pictura” (galeria “Forma” Deva, 2011), “În miezul lucrurilor” (Muzeul de Artă din Cluj-Napoca, 2011).

Edificatoare este imaginea creată de Ambasadorul României în Republica Moldova, domnul Marius Lazurca, despre grupul NOIMA: “Remarcabil la NOIMA e raportul cu timpul. Perfect contemporani, inseraţi fără trac în actualitate, tinerii artişti frecventează evlavios şi asiduu monumentele tradiţiei. Aplombul de a fi ai timpului nostru nu le inhibă graţia de a depăşi trendul, modele, dictatura ultimului strigăt. Au priceput aşadar că înainte de orice tradiţia e un trecut care refuză să treacă”. Abordarea unui subiect despre o grupare artistică depăşeşte cu mult posibilităţile de exprimare oferite de un colţ cultural şi, de aceea, cred că voi mai scrie despre ei cât de curând, când sper să avem ocazia să asistăm la lansarea cărţii şi la Deva. Deocamdată, acest lucru se întâmplă, în zilele următoare, la Timişoara.