Legea Falimentului personal ne-ar putea scăpa de datorii

Dacă aţi fi cu adevărat un cetăţean cu drepturi depline al Uniunii Europene şi aţi avea probleme cu supraîndatorarea la bănci, atunci soluţia pentru dumneavoastră s-ar numi Legea Falimentului personal. 

Cum funcţionează?

În toată Uniunea Europeană, Falimentul personal presupune lichidarea activelor debitorului falimentar şi o perioadă în care acesta este privat de anumite drepturi. Scopul declarării falimentului este cel de a obţine ştergerea datoriilor care nu pot fi acoperite din cauza situaţiei în care se află debitorul după o anumită perioadă şi şansa unui nou început – aşa-numitul fresh start. Practic, falimentul pe persoană fizică înseamnă, în primul rând, o protecţie a debitorului ajuns în încetare de plăţi.

Legea impune şi restricţii datornicului

Stingerea datoriilor, sub protecţia legii falimentului personal, este, însă, însoţită de restricţii şi o serie de decăderi, fiind recomandată doar ca soluţie de ultim resort. Persoana care a fost în faliment nu mai are dreptul să încheie contracte peste o anumită valoare pentru o perioadă limitată de timp, de asemenea, este posibil să i se interzică provizoriu dreptul de a avea un cont bancar, sau de a ocupa funcţii de conducere, de a angaja noi împrumuturi, după care beneficiază de toate drepturile conferite de capacitatea civilă. De asemenea, în cazul în care debitorul acoperă la un moment dat cel puţin 75% din datorie, procedura de insolvenţă este închisă automat şi sunt şterse consecinţele juridice ale insolvenţei.

În România, nu poţi da faliment “pe persoană fizică”

În prezent, privitor la falimentul personal, în România există două proiecte legislative, ambele aflate la Camera Deputaţilor, forul decizional. Se apreciază că există presiuni din partea sistemul bancar românesc pentru îngheţarea adoptării Legii falimentului personal. Motivul este tocmai protecţia sub care este pus datornicul. Una dintre cele mai controversate măsuri din punctul de vedere al mediului bancar este încheierea urmăririi datornicului după ce acesta şi-a achitat trei sferturi din datorie. Întrebarea oarecum legitimă este cine plăteşte diferenţa până la întreaga sumă împrumutată. Nimeni!

În aceste condiţii, deşi nu au şanse mai mari de recuperare intregrală nici în lipsa acestei legi, bancherii susţin că falimentul pe persoană fizică ar stimula tendinţa clienţilor de a se sustrage plăţii în întregime a datoriei.