“Baloo şi prietenii lui în jacuzzi”, laureaţii festivalului de la Straja

Oamenii de zăpadă, în diferite forme şi ipostaze, transmiţând diferite mesaje, au fost principala atracţie a zilei de sâmbătă în Staţiunea Straja. Sute de turişti s-au distrat construind fel de fel de “statui” din zăpadă. Peste 50 de lucrări au intrat în concursul organizat aici, şi mai bine de 30 au fost premiate.

“Pozezi doar dacă bei o ţuică”

Comerţ invers: dacă vrei să fotografiezi iglu-ul de la Straja, o poţi face doar cu condiţia să accepţi un pahar de ţuică din partea deţinătorilor construcţiei

Cea de-a V-a ediţie a “Festivalului oamenilor de zăpadă” de la Straja a presupus eforturi serioase din partea unor competitori. Vali Vladislav şi Ion Ari au lucrat două zile la un iglu. “Era zăpada adunată aici, întâmplător. Două zile am tot lucrat la iglu şi l-am şi păzit noaptea, de teamă să nu vină careva de la club, ameţit, şi să-l strice”, spune Vali. Cei doi au avut şi o metodă inedită de a-şi atrage simpatia publicului. Cine a vrut să-şi facă o poză în iglu, a trebuit să “plătească” într-un mod original. “Dacă vrei să faci poză, îi musai să bei cu noi un pahar de pălincă. Altfel nu se poate”, adaugă Vali, cel care a fost nevoit să scrie cu vin roşu “Ţuică moca” pe iglu-ul în care încap fără probleme 6 persoane. Pentru ca decorul să nu fie prea simplist, într-o “nişă” a peretelui încăperii au fost aşezate sticle şi pahare din gheaţă, iar într-o alta se află sticlele cu conţinut “octanic” ridicat, plus paharele de rigoare. Cei doi au fost premiaţi pentru munca lor.

Sus, lângă Crucea de la Straja, Jan Ciontoiu a sculptat în zăpadă o mână care arată semnul victoriei: “E victoria noastră în faţa celor de pe Valea Prahovei. Deja din ce în ce mai mulţi români îşi dau seama că la Straja sunt cele mai bune pârtii de schi din ţară, iar preţurile sunt rezonabile, nu nesimţite ca la Poiana Braşov, de exemplu”. Jan Ciontoiu este un ultra-patriot local. A luat premiu şi anul trecut la festival şi-i creşte inima de bucurie când vede câtă lume s-a adunat din nou la Straja. Pentru lucrarea de anul acesta a venit de-acasă doar cu două beţe, în jurul cărora a construit degetele ce indică litera “V”, iar contururile le-a desenat cu spray auto. “Aş fi făcut cu praf de cărbune, dar nu prea mai este praf de cărbune pe-aici, prin Vale”, spune bărbatul.

Cazul Lylei de la “Divertis” a fost sursă de inspiraţie pentru Sorina Alpadi, o tânără în vârstă de 15 ani, care a încercat s-o întruchipeze în zăpadă, dar pe orizontală. “A fost greu, că zăpada a fost destul de veche şi îngheţată. A fost cam greu să lucrezi cu ea. Dar a ieşit bine şi aşa”.

Recuzită complicată

Şi mai aproape de Crucea de la Straja s-au găsit alte lucrări câştigătoare: un pescar cu echipament complet, furat de unul dintre tinerii “sculptori” de ocazie de la tatăl său. “Normal că tata nu ştie că i-am luat undiţa, combinezonul şi pălăria, că m-ar fi scalpat”, râde tânărul care semnează creaţia. În aceeaşi zonă se află şi cel mai mare om de zăpadă de la această ediţie, înalt de aproape trei metri. La câţiva metri mai încolo se află un ultraş de-al Craiovei. Tot aici, pe una dintre băncuţele de lângă crucea metalică, se află un “tâlhar” la drumul mare, făcut din zăpadă, care foloseşte drept armă împotriva unui alt om de zăpadă un uscător de păr. “Dacă nu-mi dai porţia ta, te frig până-n mai, te topesc”, asta-i spune tâlharul, după cum explică autorul.

“Recuzita” cea mai impresionantă a fost folosită însă de omul de zăpadă – vânător: pipă mare, pălărie cu pană de fazan, centură de cartuşe, puşcă, un fazan împăiat, plus un câine de vânătoare viu. “25 de ani am tot purtat puşca de vânătoare. Am mai şi vânat, am mai şi braconat. O fost tare fain. Fain îi şi acuma, numa’ sănătoşi să fim”, spune Michi Puff, cu sinceritatea debordantă a unui om aflat într-o zi în care doar distracţia contează. “Momârlanii îndrăgostiţi”, construiţi îmbrăţişaţi în faţa “scenei” de pe care s-au anunţat şi premianţii, au atras şi ei destule priviri.

“Frumuseţile” îngheţate

Personajele feminine au generat însă cele mai multe zâmbete. “Miss Straja 2013”, aflată la proba costumului de baie, a atras atenţia sus, lângă pârtii, iar mai jos, lângă pensiuni, “Mireasa” a generat un moment de petrecere: o horă ca la o nuntă. Juriul a considerat însă că cea mai reuşită lucrare a fost a unor tineri fotbalişti, juniorii de la “Banatul” Timişoara, aflaţi la Straja în pregătiri. Băieţii au reuşit ca, în doar două ore, să construiască trei urşi mari: scena îl înfăţişează pe Baloo cum îşi veghează doi prieteni care se relaxează într-un jacuzzi de zăpadă, în formă de inimă.

Baloo îşi tratează prietenii în jacuzzi (în plan secundar) şi mai invită şi alţi doritori

Infractori şi victime nevinovate există chiar şi-n lumea oamenilor de zăpadă

Jan Ciontoiu a avut o idee originală şi a câştigat unul dintre premii

Mireasa din zăpadă a devenit rapid obiectiv turistic temporar la Straja

  Miss Straja are 1.80 înălţime, dar nu respectă
standardul de 90-60-90

“Momârlanii îndrăgostiţi” – lucrarea cea mai vizionată la festival, datorită amplasării sale în centrul staţiunii

Miki Puff s-a muncit o jumătate de zi să ridice omul de zăpadă, şi doar 10 minute ca să-l doteze cu o recuzită originală

“Straja s-a dezvoltat pentru că nu am fost lacomi”

Festivalul Oamenilor de Zăpadă, dar şi principalele probleme cu care se confruntă acum operatorii de turism din Straja sunt subiectele unui scurt interviu acordat de Emil Părău (foto), prima persoană care a investit în turism în staţiunea de lângă Lupeni şi liderul neoficial al cabanierilor din zonă.

Cum de s-a ajuns la a cincea ediţie a festivalului?

Pentru că este un eveniment unic în ţară. Ne place să le oferim turiştilor cât mai multe posibilităţi de a se distra fără să fie nevoiţi să scoată foarte mulţi bani din buzunar. De fapt, Straja este o staţiune pentru oameni normali, nicidecum pentru oameni cu bani. Asta cu toate că la Straja se poate spune că există cele mai bune pârtii de schi din ţară. Ne mai ajută şi natura, dar ne-am mai ajutat şi noi în ultimii ani. Eu unul, de exemplu, doar anul trecut am reuşit să accesez o finanţare europeană pentru tunuri de zăpadă. Proiectul a avut o valoare totală de 500.000 de euro. Noi, deţinătorii de pârtii, am pus deja tunuri, mai vine şi Primăria Lupeni cu altele, şi o să ne cam apropiem de 30 de “bucăţi”.

De ce nu s-a mai încercat şi acum un record mondial, ca la primele ediţii?

Nici atunci nu ne-am dorit neapărat un record omologat. Am vrut doar să ne distrăm şi am reuşit să constuim un om de zăpadă înalt de opt metri.

În 1996 construiaţi aici o cabană de familie. De atunci şi până acum, s-a dezvoltat această zonă mai rapid sau mai încet decât v-aţi fi aşteptat la acel moment?

Eu unul sunt uimit de ritmul în care au mers lucrurile. E dincolo de ce-mi imaginam în urmă cu 16 – 17 ani. Am ajuns acum la stadiul în care să le putem oferi turiştilor pârtii la dispoziţie cât vor ei. La Straja, de exemplu, şi în cursul săptămânii, dacă există doar un schior pe pârtie, teleschiul merge pentru acel schior. Apoi, spre deosebire de alte staţiuni din ţară, aici nu opreşte nimeni instalaţiile de cablu de pe pârtii la ora 16.00. Eu unul am încercat tot timpul să văd lucrurile pe ansamblu şi să realizez un profit, nu neapărat mare, doar după ce am tras linia finală. Straja s-a dezvoltat atât de rapid pentru că noi nu am fost lacomi. Chiar şi-n aceşti ani de criză, noi am crescut de la un sezon la altul. În week-end, fără rezervare făcută din timp, nu găseşti vreun loc liber de cazare aici.

Care consideraţi că sunt punctele tari şi punctele slabe ale staţiunii, comparativ cu alte staţiuni din ţară?

Am spus-o şi o repet: avem cele mai bune pârtii de schi din România pentru schiori începători şi de nivel mediu. Avem acum şi o pârtie sau chiar două cu un grad mai ridicat de dificultate. Sunt 22 de kilometri de pârtie deserviţi de instalaţii de cablu şi ratracuri (utilajele de bătătorit zăpada – n.r.). Preţurile de la Straja sunt cu 30 la sută mai mici decât pe Valea Prahovei şi abia dacă ajung la jumătatea celor practicate, de exemplu, în Austria.
Durerea noastră cea mai mare este însă faptul că încă nu avem canalizare aici. Apoi, unele pensiuni şi cabane nu arată foarte bine la exterior, însă ce pretenţii să ai de la unul care şi-a făcut construcţia doar pe banii lui, comparativ cu alte zone unde s-au putut accesa fonduri europene pentru aşa ceva. La Straja nu s-a putut pentru că zona, din punct de vedere administrativ, aparţine de Lupeni şi nu ne-am încadrat în condiţiile programelor europene de stimulare a întreprinzătorilor din turism.

Fotografii de Remus Suciu