Jurnal de pescar: Alegerea nălucilor

Devenit un soi de academician al spinningului, redactorul şef al revistei Superpescar, Mălin Muşătescu, a scris o carte intitulată „Odiseea pescarului digital”, în care vorbeşte pe larg despre nălucit. Îmi face plăcere să realizez o sinteză a informaţiilor oferite de el în materie de selecţie a nălucilor, mai cu seamă că acum este momentul cel mai prielnic pentru a pune în practică, pe malul apei, sfaturile celor mai experimentaţi dintre noi.

Criterii esenţiale

În primul rând, atunci când selectăm năluca, o facem ştiind unde anume va evolua aceasta. Pentru o evoluţie în apropierea substratului vom alege voblere deep runner sau medium runner, în funcţie de adâncimea apei respective; oscilante, rotative, jiguri, spinnerbait sau voblere vibrating. Din experienţa personală vă pot spune că este mai bine să alegem voblere vibrating de bună calitate, chiar dacă sunt mai scumpe, decât să ne orientăm spre cele ieftine care au încorporate fel de fel de biloaie zgomotoase şi care mai degrabă fugăresc peştii decât să-i atragă. Pentru explorări „între ape” vom alege voblere medium runner, suspending, rotative şi oscilante uşoare. Dacă urmărim o evoluţie a nălucii în ape puţin profunde, atunci trebuie să recurgem la voblere shallow-runner, floating.

În cazul evoluţiilor la suprafaţă vom recurge la poppere, năluci suple floating – soft jerkbait, plug-uri – voblere fără barbetă, buzzbait sau propbait. Nălucile care evoluează în adâncime vor avea un patern cromatic care să atenueze scăderea luminozităţi, albastru în ape limpezi şi galben-fluo în ape tulburi. Dacă acoperirea – crengi, vegetaţie, bolovani – este densă, atunci trebuie apelat la năluci cu rată mică de agăţare, jiguri, spinnerbait, năluci suple în monturi cu cârlig off-set, linguri cu cârlig simplu fixat şi dispozitiv anti-brădiş. Dacă sunt explorate locuri deschise, pot fi folosite năluci cu ancore triple – oscilante, rotative, voblere. Nivelul de activitate indică viteza, dimensiunea, culoarea şi turbulenţa pe care o nălucă trebuie să le aibă. Peştii activi preferă năluci rapide, mari, turbulente, cu un patern cromatic vizibil şi foarte contrastant faţă de fundal. Peştii slab activi vor fi receptivi faţă de nălucile lente, de mici dimensiuni, cu turbulenţa scăzută şi patern natural cu un contrast scăzut în relaţie cu fundalul. Culorile cu nivel mare de stimulare vizuală – alb, oranj, verde, galben, roşu şi, în general, variantele fluo, sunt apreciate de peştii cu nivel crescut al activităţii. Culorile închise ca negru, maro dar şi paternuri naturale au un nivel scăzut de stimulare vizuală şi se pretează nălucilor destinate unor peşti cu nivel scăzut de activitate. În funcţie de starea reţelei, năluca trebuie să emită stimuli capabili să străbată această reţea pentru a ajunge la peşte. În ape tulburi vor fi alese năluci mai mari, cu turbulenţă crescută şi paternuri cromatice vizibile.

Nălucile cu străluciri metalice vor fi de dimensiuni mici. În ape transparente, alegerea nălucii va ţine cont de dimensiunile scăzute, turbulenţa scăzută şi paternuri naturale. “Dacă turbulenţa mediului este mare, atunci dimensiunea şi turbulenţa nălucii vor fi amplificate pentru a se putea detaşa de ambianţa sonoră. Fundalul va fi tratat în conexiune cu alegerea culorii. Diferenţa dintre paternul cromatic al nălucii şi dominanta cromatică a fundalului va construi nivelul energetic de stimulare. Un contrast mare va fi folosit pentru peşti activi, iar un contrast scăzut este preferat de peşti slab activi. Trebuie avut în vedere că pentru nălucile care evoluează în contact cu albia, substratul şi acoperirea reprezintă fundalul, iar pentru nălucile de suprafaţă, cerul va deveni fundal”, spune Mălin Muşătescu.

Forma, dimensiunea şi culoarea prăzii naturale intrate în mod uzual în gama de preferinţe a peştilor răpitori, într-un anumit loc şi la un moment dat, sunt repere importante în alegerea nălucii. Cu cât peştii sunt mai selectivi în răspuns, cu atât substituirea nălucii cu prada trebuie să fie mai fidelă. În general, apele de întindere redusă şi de mică adâncime nu sunt locuri ideale pentru folosirea unor năluci mari şi turbulente. Aceste năluci vor fi alegerea corectă în apele cu întindere şi volum mare de apă.

Alegerea culorii

Dacă tipul de evoluţie, dimensiunea şi turbulenţa nu sunt parametri cu un grad ridicat de dificultate în alegere, varietatea paternurilor cromatice îl pot determina pe pescar să ezite. Conexiunea culorii cu mai mulţi factori ai alegerii complică şi mai mult lucrurile. Pentru a face o alegere eficientă a nălucii în funcţie de culoare şi mai ales pentru a reduce riscul subiectivismului, pescarul trebuie să aibă în vedere câteva principii simple, este de părere autorul. Mai întâi culoarea aleasă trebuie să se cupleze cu dominanta cromatică a apei; paternul cromatic al nălucii va urmări paternul cromatic natural al prăzii uzuale; pentru năluci rapide, cu evoluţie orizontală, vor fi folosite culori vizibile şi străluciri metalice. Nu trebuie abuzat de anumite culori, apelarea alternativă la culori puţin folosite în apa respectivă poate atrage curiozitatea peştilor. Pentru peşti activi, în ape adânci, vor fi alese culori cu lungime de undă scurtă – albastru, purpuriu. Aceiaşi peşti activi vor prefera în ape puţin profunde culori cu lungime de undă lungă – roşu, oranj. Peştii inactivi vor răspunde pozitiv unor culori cu grad mic de vizibilitate, care au tendinţa să se piardă în dominanta cromatică a fundalului. “De multe ori alegerea culorii potrivite va face diferenţa dintre un pescar experimentat, care se întâlneşte frecvent cu peşti-capitali şi un pescar cu aceeaşi experienţă, însă fără capturi capitale. Ceea ce ştie primul pescar şi nu ştie al doilea este că verdele şi galbenul lucrează bine cu ape cu dominantă verde, albastrul în ape adânci şi foarte limpezi, iar roşul şi oranjul în ape maronii. Dacă opacitatea apei creşte, atunci culorile fluorescente vor da cele mai bune rezultate. Toate aceste lucruri se întâmplă deoarece distorsiunea culorii apare în funcţie de filtrarea cromatică a apei, de distanţă şi adâncime. Lumina străbate distanţe mari în apa cu lungimea de undă similară culorii apei”, spune Mălin Muşătescu.