Tinerii orfani cărora Primăria Hunedoara a reuşit cu ani în urmă să le asigure un adăpost după ce erau scoşi din casele de copii riscă să rămână din nou pe drumuri.
Pentru că nu pot beneficia de ajutoare pentru încălzire, zeci de oropsiţi ai sorţii pot fi evacuaţi în orice clipă. Asta pentru că, în urmă cu 16 ani, nimeni nu-şi imagina că facturile de încălzire pot ajunge la o jumătate dintr-un salariu.
Eroarea unui proiect salvator
Numeroasa familie Crap riscă evacuarea pentru că legea ajutoarelor pentru încălzire este incompletă
În 1996, Primăria Hunedoarei primea deja din ce în ce mai multe cereri de sprijin din partea tinerilor din orfelinate. Pe atunci, în momentul în care aceştia împlineau 18 ani, se trezeau că li se arată uşa de ieşire din casa de copii. Primăria a reuşit atunci să obţină finanţare pentru reabilitarea unui vechi cămin de nefamilişti. Cu 500 de milioane de lei vechi obţinuţi printr-un program PHARE, căminul a fost transformat în centru special pentru tinerii proveniţi din orfelinate.
Inaugurat în 1999, imobilul a salvat de la o viaţă petrecută pe stradă, ori prin canale, nu mai puţin de 64 de adolescenţi proveniţi de la mai multe case de copii din judeţ. Blocul a fost ocupat la capacitate maximă încă din prima zi. Unele camere au fost unite şi aşa s-au realizat 40 de “apartamente” de 24 de metri pătraţi. Ultimii pe listă au fost nevoiţi să se declare mulţumiţi cu câte o garsonieră de 12 metri pătraţi, practic, o cămăruţă cu o baie de doi metri pătraţi.
Apartamentele au fost utilate, atunci, cu mobilier, iar apa caldă şi căldura au fost livrate gratuit de la centrala termică a blocului. Vremurile bune s-au dus însă, iar acum locatarii trebuie să plătească lunar între 150 şi 300 de lei doar pentru apă caldă şi căldură. Unii au restanţe de mii de lei la întreţinere şi se tem că vor fi evacuaţi, aşa cum au păţit alţi vecini de-ai lor, în ultimii doi-trei ani.
Blocaj total
“Programul PHARE s-a terminat în 2001. Imobilul a fost apoi transformat în bloc de locuinţe sociale, iar în spaţiile libere au fost cazate alte persoane sau familii aflate în situaţii deosebit de grele. Până prin 2007 sau 2008 nu au fost probleme. Primăria a reuşit să subvenţioneze cheltuielile de întreţinere. Apoi, în mai multe etape, subvenţiile nu au mai fost posibile, în principal, din cauza crizei de fonduri. În 2010 s-a sistat şi cel mai important ajutor: subvenţia la gazul metan consumat de centrala termică a blocului”, explică administratorul imobilului, Maria Cerişer.
Aceasta adaugă că Primăria, fiind instituţie publică, nu poate beneficia de înlesniri la plata facturilor de gaz, aşa cum beneficiază persoanele fizice. Blocul nu are şi o reţea interioară de gaz metan, motiv pentru care chiriaşii nu pot încheia contracte individuale cu distribuitorul. Aşa se face că factura totală de gaz metan, emisă pentru întregul imobil, se plăteşte în sistem pauşal, în funcţie de suprafaţă.
9 persoane în două cămăruţe
Dintre cei 64 de tineri plecaţi din casele de copii şi adăpostiţi în blocul din oraşul Hunedoara au mai rămas 38. Ceilalţi au reuşit să plece pe la rude, în alte oraşe, ori să-şi găsească un rost mai bun. Cei rămaşi, majoritatea, sunt acum căsătoriţi şi au copii. Unii locuiesc aici doar pe timp de iarnă. Vara pleacă la muncă, ori în străinătate, ori în ţară. Aproape toţi se pot lăuda cu câte o calificare în câte o meserie, însă aproape niciunul nu o practică. Majoritatea sunt zilieri, ori angajaţi prin oraş cu salariul minim pe economie.
Blocul de pe strada Eliberării a servit drept adăpost pentru zeci de orfani
Rare sunt cazurile în care ambii soţi lucrează. Nu este însă şi cazul familiei lui Cătălin Crap. Bărbatul lucrează la un hypermarket din oraş, iar acum este, din nou, în concediu de paternitate. Soţia lui, Nicoleta, este pensionată pe caz de boală. Cei doi au şapte copii, cu vârste cuprinse între trei luni şi 13 ani. Toţi se înghesuie în cei 24 de metri pătraţi ai “apartamentului”, în care televizorul este înlocuit de monitorul unui calculator. Nu ar fi loc de un televizor adevărat. Venitul lunar al familiei este de 1.240 de lei, cu tot cu alocaţiile minorilor. Pe luna ianuarie trebuie să plătească 300 de lei. “Nu ştiu cum o să ne descurcăm. O să rămânem iară datori. Poate, mai la vară, când o să mai apuc să lucrez cu ziua la zugrăvit, ori în construcţii, o să mai reuşim să plătim din restanţe”, spune Cătălin Crap.
“M-aş muta la colibă”
Remus Aleman are 37 de ani şi o meserie care, zice el, nu se mai caută: tinichigiu industrial. Câştigă doar 700 de lei pe lună, iar cheltuiala cu încălzirea şi apa caldă se ridică la 330 de lei, în cazul lui. Deşi este singur, spune că nu se descurcă: “Dacă mi-ar da voie Primăria, mi-aş face o colibă la marginea oraşului şi aş prefera să stau acolo. M-aş muta la colibă şi aş scăpa de griji”, spune tânărul, care nici nu prea are de la cine să se împrumute. Părinţii i-au murit de când era mic, iar de ceilalţi patru fraţi ai lui nu mai ştie nimic de ani buni. Şi mai nervos din cauza situaţiei este Laurenţiu Bârsan (31 de ani). “Io tot nu înţeleg noi de ce nu putem avea parte de ajutoare pentru încălzire cum au parte toţi ceilalţi? Plus că şi centrala asta uneori dă căldură mai multă decât ar fi nevoie. De doi ani încoace aproape toţi am adunat datorii la Primărie, de zeci de milioane (de lei vechi – n.red.). Să nu ne trezim cu ei că vin să ne scoată afară, pe motiv că avem datorii la întreţinere. Asta-i durerea mea, mai ales că nu avem unde ne duce!”.
Prinşi în două cercuri vicioase
Reprezentanţii Primăriei Hunedoara spun că au încercat de mai multe ori să rezolve situaţia locatarilor fostului cămin de nefamilişti de pe strada Eliberării, fără succes însă. “Fiecare locatar al blocului şi-a făcut dosar pentru acordarea de subvenţii. Am primit acceptul Ministerului Muncii pentru ca şi aceşti oameni să beneficieze de subvenţie la plata facturii de gaz, însă, până la urmă, cei de la E-On au refuzat ideea. Probabil s-au temut că, în momentul în care vor încerca să-şi recupereze banii de la Ministerul Muncii, vor avea dificultăţi”, spune viceprimarul oraşului, Dan Bobouţanu. Acesta adaugă că probleme mari apar şi dacă Primăria nu-şi recuperează banii de la chiriaşi, Curtea de Conturi fiind instituţia care, deja, le-a atras atenţia funcţionarilor din Primărie că vor fi puşi la plată, în locul restanţierilor din blocul orfanilor. “Nu avem încotro. Pentru restanţe care depăşesc 2.000 de lei, trebuie să recurgem la evacuări”, mai spune Bobouţanu.
La nivelul întregului oraş, Primăria mai deţine aproximativ 700 de apartamente. Pe numele a 64 de chiriaşi au venit în ultima vreme sentinţe definitive de evacuare, în urma unor procese iniţiate înainte de 2012. Noul Cod Civil prevede însă că, în asemenea situaţii, evacuarea poate fi făcută şi fără sentinţă judecătorească, fiind de ajuns contractul de închiriere.
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.