Problema agriculturii – terenurile “fărâmiţate”

Fermierii hunedoreni spun că una dintre problemele majore cu care se confruntă este dispersarea terenurilor. Agricultorii care deţin exploataţii vegetale şi cerealiere mari cer să fie amendaţi sau relocaţi micii proprietari de terenuri care nici nu le cultivă, dar nici nu sunt de acord să le arendeze.

Terenurile mici, situate între exploataţiile mari, provoacă pagube serioase producătorilor agricoli hunedoreni

Proprietarii de exploataţii agricole mari spun că inamicul lor cel mai mare este seceta, dar pe locul doi în topul ameninţărilor la adresa agriculturii hunedorene sunt nimeni alţii decât micii proprietari de terenuri. Viorel Gridan, reprezentantul MAIULACT, din comuna Hărău, spune că un singur bătrânel, proprietar a mai puţin de un hectar de teren pe care nu-l poate lucra, le poate crea mari neajunsuri marilor exploatatori. Gridan a luat 300 de hectare în arendă şi spune că îl încurcă foarte tare câte un proprietar a 15 arii, care nu vrea să-şi dea bucăţica de teren pentru a fi cultivată. Din cauza proprietăţilor nelucrate, dar pe care proprietarii nici nu doresc să le arendeze, pierd şi marii fermieri, pierde şi agricultura hunedoreană.

Un alt întreprinzător, Iosif Bota, directorul fermei EMA GAB, a început o afacere ca fermier în urmă cu 7 ani. Acum el deţine o fermă mixtă de vaci pentru lapte, dar cultivă şi 450 de hectare de teren, cu ajutorul a 20 de angajaţi. Bota confirmă spusele celorlaţi arendaşi şi adaugă că soluţia cea mai potrivită ar fi una coercitivă: “Oricât sună de urât cuvântul, asta a fost varianta la care au apelat şi alte ţări. Pentru a contracara ambiţia prostească a micilor proprietari, ar fi necesară relocarea, în cazul în care aceştia nu acceptă să dea suprafeţele în arendă”. Fermierii adaugă că, oricum, agricultura practicată pe suprafeţe mici nu este profitabilă.

Autorităţile arată spre arendaşii neserioşi

Primarul din Geoagiu, Ioan Vălean, susţine că legiuitorul nu a prevăzut în mod expres ce se întâmplă în asemenea situaţii. “După părerea mea, ar fi trebuit ca legea să prevadă o recoltă medie, în funcţie de zonă şi de climă. De exemplu, dacă toată lumea dintr-o anumită zonă obţine 3.000 de kilograme de grâu la hectar, atunci cine nu îşi cultivă terenul şi nu produce această recoltă, să fie amendat. Totuşi, problema e foarte complexă, pentru că sunt şi mici proprietari care au dat terenul în arendă, dar arendaşii neserioşi nu le-au dat cotele de cereale promise, aşa că oamenii şi-au pierdut încrederea”, spune primarul din Geoagiu. Acesta adaugă că sunt şi cazuri în care unii hunedoreni obţin chiar şi subvenţii de la APIA fără a-şi cultiva terenul.

Primarul susţine că, pentru a face verificări, un angajat al autorităţilor ar trebui să fie permanent numai în teren. În caz contrar, autorităţile se pot trezi la finalul verii că proprietarul care a solicitat fonduri pentru o cultură de cereale “a uitat” pur şi simplu să facă semănătura. În acest caz, spune edilul-şef, tot ce pot să facă autorităţile este să-i retragă subvenţia. Ioan Vălean mai spune că în zonele în care nu au funcţionat CAP-uri situaţia este şi mai gravă. Aici suprafeţele necultivate pot ajunge să reprezinte chiar şi 40 la sută din total.

Soluţia: legea comasării terenurilor

Şeful Direcţiei pentru Agricultură a Judeţului Hunedoara (DAJ), Ioan Furcă, spune că soluţia la nemulţumirile fermierilor va veni de la guvernanţi chiar anul acesta. Este vorba despre “Legea comasării terenurilor”, care se va face şi cu ajutorul fondurilor europene. Asta în condiţiile în care terenurile, chiar dacă sunt proprietate privată, sunt considerate de interes naţional. “În ceea ce priveşte amenzile pentru necultivarea terenurilor, sunt prevăzute nişte cuantumuri în Legea 18, dar ele nu au mai fost actualizate din 1991. Aşa că, chiar dacă fermierii ar fi amendaţi, sumele ar echivala cu… o cafea, de exemplu! Prin intermediul legii care se pregăteşte, hunedorenii care deţin suprafeţe mici în mijlocul unor exploataţii serioase vor fi repoziţionaţi la margine, astfel încât să nu-i afecteze pe marii producători”, explică şeful Direcţiei Agricole.

El adaugă că fărâmiţarea exploataţiilor agricole de altădată a adus României pierderi mai mari decât a făcut-o cel de-al doilea Război Mondial. “S-a pierdut, astfel, o groază de producţie. Ca să nu se întâmple asta, terenurile ar fi trebuit păstrate comasat, iar şefii CAP-urilor să continue să cultive, folosind utilajele agricole din aceste ferme. În schimb, autorităţile au vândut utilajele, cei care le-au cumpărat le-au vândut şi ei… şi aşa s-a ajuns ca, dintr-o suprafaţă totală de aproape 80.000 de hectare, 19.000 să fie nelucrate numai în judeţul Hunedoara”, precizează Ioan Furcă. Acesta adaugă că îi înţelege foarte bine pe micii fermieri, pentru că deţine el însuşi puţin peste trei hectare de teren. Şeful DAJ Hunedoara spune că micii proprietari fie nu îşi permit să plătească lucrările agricole, pentru că recolta nu le aduce profit, fie – dacă obţin cereale în surplus – nu au unde să le depoziteze şi nici unde să le predea.

Se deschid centre de colectare a cerealelor

Furcă adaugă că tot anul acesta se aşteaptă şi la înfiinţarea a două centre de preluare a cerealelor în judeţul nostru, astfel încât şi această problemă să fie rezolvată. În acest moment, în judeţul nostru există 11.700 de ferme care deţin suprafeţe cuprinse între unul şi trei hectare de teren, 6.000 de ferme care deţin între trei şi cinci hectare şi 300 de ferme care au chiar mai puţin de un hectar. În total, în judeţul Hunedoara, sunt înregistrate aproximativ 23.000 de gospodării şi numai 26 mari exploataţii agricole. Suprafeţele cultivate de administratorii exploataţiilor sunt de aproximativ 200-300 de hectare. După apariţia “Legii comasării”, singura problemă majoră a agriculturii hunedorene va rămâne seceta, în condiţiile în care, din 500 de hectare irigate cu ajutorul unor reţele bine puse la punct înainte de 1989, acum mai sunt udate doar 50. Este vorba despre culturile din Ţara Haţegului, de care se ocupă fermierii care au obţinut în 2004 subvenţii pentru cumpărarea de instalaţii cu tambur. Valoarea unei asemenea instalaţii era de aproximativ 100.000 de lei, dar cei care au profitat de ajutorul statului au plătit doar 10 la sută.

Ce prevede, în fapt, legea

Capitolul al VI-lea din “Legea fondului funciar” (Legea 18/ 1991), care face referiri la folosirea terenului pentru producţia agricolă şi silvică, prevede, la articolul 74, că toţi deţinătorii de terenuri agricole sunt obligaţi să asigure cultivarea acestora şi protecţia solului. Legea precizează că proprietarii de terenuri care nu îşi cultivă terenurile trebuie să fie somaţi în scris de primării. Cine nu dă curs somaţiei şi nu-şi execută obligaţiile până la termen, trebuie sancţionat cu amenzi cuprinse între 50.000 şi 100.000 de lei pentru fiecare hectar, în raport cu categoria de folosinţă a terenului. Obligarea la plată se face prin dispoziţia primarului, iar sumele intră în bugetul local.

Legea precizează şi faptul că proprietarii care nu dau curs somaţiei, pierd dreptul de folosinţă asupra terenului, la sfârşitul anului respectiv! Pornind de la aceste prevederi, unii dintre administratorii de exploataţii agricole mari spun că autorităţile nu au aplicat niciodată amenzi, de teama că vor pierde la scrutinurile electorale şi au creat, astfel, un cerc vicios. Fermierii spun că primarilor le este milă să amendeze unele familii de bătrâni care nu sunt în stare nici să îşi aducă apă de la fântână, darmite să-şi cultive terenul! Ei adaugă, însă, că arendarea suprafeţelor este, în acest caz, cea mai bună soluţie.