În zilele noastre, 8 Martie este data la care celebrăm Feminitatea. Ziua Femeii a fost, însă, la începuturile sale un moment istoric cheie pentru dobândirea unor drepturi de către femeile muncitoare. Dar să vedem care este povestea Zilei Femeii, de la începuturile sale şi până acum.
Delicata lalea este simbolul sexului considerat, pe nedrept, ca fiind cel “slab”
Deşi astăzi toată lumea ştie că politicos este să deschizi uşa, portiera sau să cari sacoşele unei femei, în trecutul nu foarte îndepărtat drepturile femeii erau foarte restrânse sau chiar inexistente! În multe colţuri ale lumii, în antichitate, statutul femeii era diferit de cel al unui sclav, însă doamnele nu aveau prea multe drepturi, ci o sumedenie de obligaţii. În Grecia antică, de exemplu, femeile erau considerate inferioare bărbaţilor, având un nivel de inteligenţă doar puţin mai ridicat decât cel al copiilor. Filozofii vremii erau convinşi că femeile erau fiinţe emoţionale şi neajutorate, aşa că trebuiau protejate de ele însele!
Nici în Roma antică femeia nu avea prea multe drepturi: ea trecea de sub autoritatea talălui, sub cea a soţului, care îi administra chiar şi averea. Inechităţile au continuat milenii de-a rândul. Spre exemplu, Anglia a introdus dreptul de vot pentru femei abia în 1918, Statele Unite ale Americii în 1920, iar România abia după cel de-al doilea Război Mondial. Din punct de vedere juridic, sute de ani la rând, până la începutul secolului trecut, femeile nu puteau nici măcar să deschidă un cont în bancă, nu puteau cumpăra proprietăţi, dar nu aveau voie nici să meargă cu bicicleta! Medicii vremii susţineau că mersul femeilor pe bicicletă produce efecte erotice nedorite. În plus, nu existau legi care să protejeze tinerele fete: traficul de carne vie cu minore era permis, dacă clienţii îşi permiteau să plătească. Femeile care munceau ca menajere sau ca textiliste făceau asta fără a avea un contract de muncă, aşa că nu aveau – de fapt – niciun drept, ci doar obligaţii.
Nici în Japonia lucrurile nu stăteau mai bine: la momentul bombardării oraşului japonez Hiroshima, personalul feminin ar fi trebuit să sosească 30 de minute înaintea bărbaţilor, conform regulilor de serviciu, pentru a face curăţenie în birouri.
Muncă la serviciu, muncă acasă!
La începutul secolului trecut, foarte multe femei din ţările industrializate ale momentului munceau în domeniul fabricării şi confecţionării textilelor, dar munca lor era completată şi de “serviciul” de acasă. Chiar şi aşa, munca femeilor din fabrici era plătită mult mai prost, în comparaţie cu munca bărbaţilor. Pentru a-şi apăra drepturile grav afectate, femeile au creat primele organizaţii sindicale. Statele Unite ale Americii au constituit avangarda luptei pentru drepturile femeilor, muncitoarele de aici devenind tot mai implicate în diferite campanii, care cereau imperativ shimbarea situaţiei de fapt.
De multe ori, femeile se dovedesc a fi mai curajoase şi mai hotărâte decât bărbaţii
Anul 1908 a rămas unul de referinţă în istoria luptei pentru drepturile omului: 15.000 de femei au manifestat atunci în New York, cerând un program de muncă mai scurt, salarii mai bune şi dreptul de a vota. Un an mai târziu, în 28 frebruarie, în urma unei declaraţii a Partidului Socialist din America, în Statele Unite era sărbătorită prima Zi Naţională a Femeii. Aceasta a urmat să fie celebrată şi în următorii patru ani, în ultima duminică din februarie. Când, în 1910, la Copenhaga, a fost organizată cea de-a doua Conferinţă Internaţională a Femeilor Muncitoare, lidera organizaţiei femeilor din Partidul Social Democrat din Germania, Clara Zetkin, a adus în discuţie ideea de a stabili o Zi Internaţională a Femeii. Sărbătoarea ar fi urmat să fie celebrată în toate ţările, în sprijinul luptei femeilor pentru drepturile lor. Cele peste 100 de femei din 17 ţări care au participat la conferinţă, reprezentând sindicate, partide socialiste, cluburi de femei angajate şi primele femei parlamentar din Europa, au fost imediat de acord cu ideea lansată de Clara Zetkin.
Aşa a fost stabilită şi sărbătorită prima Zi Internaţională a Femeii, în Austria, Danemarca, Germania şi Elveţia. Peste un milion de femei (alături de soţii, fraţii şi părinţii lor) au participat în această zi la manifestaţii pentru ca femeilor să li se acorde drepturi egale cu bărbaţii în ceea ce priveşte salarizarea, dreptul la vot, educaţia şi dreptul de a deţine funcţii publice.
Rusoaicele cer “pâine şi pace”
Ceea ce avea să îmbunătăţească, însă, legislaţia americană a muncii a fost tragcul incident care s-a produs în 25 martie 1911 la fabrica de textile Triangle Shirtwaist, din New York. Un incendiu care a izbucnit în fabrică a ucis mai bine de 140 de femei, multe dintre ele fiind imigrante de origine evreiască sau italiană şi având vârste cuprinse între 16 şi 23 de ani. Rusoaicele aveau să sărbătorească şi ele Ziua Internaţională a Femeii în perioada Primului Război Mondial, în timpul campaniilor pentru pace.
În 1913 ele au stabilit, în urma unor consultări, ca Ziua Internaţională a Femeii să fie aniversată pe data de 8 martie. În 1914, nemulţumite de dezastrul care ameninţa Europa, femeile de pe continent au manifestat împotriva războiului şi pentru solidaritate între femei.
În 1917, în ultima duminică a lunii februarie, femeile din Rusia au declanşat o grevă pentru “pâine şi pace”, după ce peste 2 milioane de soldaţi ruşi şi-au pierdut viaţa în timpul războiului. Era prima etapă a Revoluţiei bolşevice. Câteva zile mai târziu, Ţarul a fost forţat să abdice, iar guvernul provizoriu a acordat femeilor dreptul la vot. Greva “pentru pânie şi pace” a rusoaicelor a început pe 23 februarie după calendarul iulian, 8 martie după calendarul gregorian. În urma Revoluţiei din octombrie 1917, Alexandra Kollontai l-a convins pe Lenin să oficializeze Ziua Internaţională a Femeii în Uniunea Sovietică.
Simbolul Zilei Femeii: delicata lalea
Abia câteva zeci de ani mai târziu, Organizaţia Naţiunilor Unite avea să declare 1975 “Anul Internaţional al Femeii”. Ulterior, sărbătoarea a fost adoptată de o mulţime de ţări de pe glob. A fost, însă, nevoie de încă 17 ani pentru ca femeile din Iran să încalce un tabu şi să îşi dea la o parte vălul de pe faţă şi să umble descoperite timp de o zi întreagă. Ulterior, Ziua Femeii a înceut să primească încet-încet conotaţii materne, transformându-se în “Ziua Mamei”, mai ales în fostele (şi actualele) ţări comuniste. În acest sens, poate ar trebui amintit că, în fiecare zi, 1.600 de femei mor, din cauza complicaţiilor, la naştere. Majoritatea acestor tragedii se petrec în ţările subdezvoltate sau în curs de dezvoltare.
Clara Zetkin şi Alexandra Kollontai, două dintre femeile care au intrat în istorie după ce au reuşit victorii importante în lupta lor pentru drepturi egale cu bărbaţii
Dacă vă întrebaţi pe unde mai este celebrată astăzi Ziua Femeii, trebuie să ştiţi că ea este o sărbătoare oficială în Afganistan, Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Cambodgia, China, Cuba, Georgia, Laos, Madagascar, Republica Moldova, Mongolia, Muntenegru, Nepal, Rusia, Uganda, Ucraina, Vietnam şi Zambia, pentru a aminti doar o parte dintre ţările care marchează această dată. Pe de altă parte, 8 Martie este sărbătorită, fără a fi considerată sărbătoare oficială, în ţări precum Croaţia, Serbia, Bulgaria, România şi Letonia. La noi şi la vecinii sudici, bulgarii, sărbătoarea pune cel mai mult accent pe celebrarea mamelor, iar copiii le aduc acestora daruri confecţionate chiar de ei. Laleaua este simbolul mondial al acestei zile, dar în România există, începând cu anul 2010, o sărbătoare specială care marchează Ziua Mamei (şi nu Ziua Femeii). Ea este sărbătorită în prima duminică a lunii mai.
Curiozităţi… feminine
După atâta istorie a luptei pentru drepturile femeilor, să vedem şi câteva curiozităţi legate de feminitate. Ştiaţi, de exemplu, că prima femeie care a candidat la postul de preşedinte al Statelor Unite a fost Victoria Woodhull, în anul 1872? Ea a fost propusă de o asociaţie a femeilor, dar a fost arestată (!) chiar în ziua scrutinului. Voturile favorabile nu au fost luate în considerare, iar numărul lor nu se cunoaşte nici până astăzi.
Primul roman scris şi publicat de o femeie a apărut în anul 1.000. Titlul romanului era “Povestea lui Genji” şi aparţinea scriitoarei japoneze Murasaki Shikibu.
Studiile antropologilor dovedesc real un mit: acela că femeile vorbesc mai mult decât bărbaţii. Femeile rostesc, în medie, 9.000 de cuvinte, în timp ce bărbaţii doar 3.000 de cuvinte pe zi.
Depresia este cea mai comună problemă medicală a femeilor. Un sfert dintre femei experimentează depresia severă la un anumit moment în viaţă.
Inima unei femei bate mai repede, la propriu, decât cea a unui bărbat, iar creierul unei femei, deşi în medie cu 8 la sută mai mic decât cel al unui bărbat, este mai eficient. Practic, biologii ne spun că, deşi are mai puţini neuroni, o femeie are mai multe conexiuni neuronale, care îi permit să gândească cel puţin la fel de rapid şi să rezolve situaţii concrete de mare stringenţă, cum ar fi cele legate de familie sau de copii.
Mai mult, femeile au, în general, o memorie mai bună decât bărbaţii, iar un nou studiu demonstrează că, de fapt, femeile sunt “sexul tare”. Ele sunt, în realitate, mai rezistente, făcând faţă infecţiilor şi altor boli, graţie prezenţei unei copii în plus a cromozomului X. Mai mult, statisticile efectuate de cercetătorii din Belgia arată că femeile se refac mai repede în urma traumelor de orice natură şi trăiesc mai mult. Aşadar, la mulţi ani şi o viaţă frumoasă, doamnelor şi domnişoarelor!
JOS CU PALARIA! omagii pt articol!