Se reiau lucrările pe Cetatea Devei

Autorităţile locale vor să reia lucrările de restaurare a Cetăţii Devei cât mai curând cu putinţă. Acestea au fost demarate în urmă cu şase ani şi s-au stopat în 2011 din cauza lipsei de finanţare. Specialiştii din Primăria Deva apreciază că, spre finalul acestui an, ar putea fi finalizate lucrările la incintele II şi III, iar monumentul ar putea prinde un contur nou pentru devenii de astăzi, dar apropiat, pe cât posibil, de original.

Edilii Devei caută o soluţie pentru ca Cetatea Devei să redevină cât mai repede accesibilă publicului, într-o variantă îmbunătăţită

Arhitecţi, reprezentanţi ai constructorului şi ai administraţiei locale s-au întâlnit, în mare secret, luni, 11 martie, în incinta Cetăţii Deva pentru o şedinţă de lucru. Aici au pus la punct ultimele detalii privind reluarea lucrărilor. Până în prezent, au fost executate doar intervenţii de urgenţă şi asta din cauză că banii necesari lucrărilor de restaurare nu au fost suficienţi. Lucrările de restaurare au fost începute în 2007 şi stopate ulterior din lipsă de finanţare. Până în prezent cele mai multe lucrări s-au executat în interiorul cetăţii, în zona cunoscută drept “Incinta I”. Lucrările din această arie sunt executate cu fonduri de la bugetul local, în timp ce lucrările de la incintele II şi III sunt realizate cu fonduri europene. Termenul de finalizare este de 12 luni din momentul începerii lucrărilor. Surse din rândul reprezentanţilor proiectului susţin că lucrările ar putea începe în două săptămâni. Pentru incintele II şi III, Primăria Deva a reuşit să obţină o finanţare europeană totală în valoare de 38,4 milioane de lei, dintre care aproape 25 de milioane reprezintă o finanţare nerambursabilă accesată în baza proiectului “Reabilitarea zonei urbane a Dealului Cetăţii, monument al naturii şi istoric”.

Invadată de… turişti

Autorităţile cred că se va găsi o soluţie pentru ca lucrările la cele trei incinte să meargă în paralel, pentru ca situl să fie vizitabil cât mai repede. Banii obţinuţi prin proiect vor fi folosiţi pentru reabilitarea drumurilor şi aleilor, restaurarea zidurilor şi a căilor de acces, a celor două porţi ale Cetăţii, iar bastioanele vor fi organizate ca spaţii expoziţionale, unde turiştii vor putea să vadă costume medievale, arme şi armuri. Potrivit datelor Primăriei Deva, aproape 80.000 de turişti au vizitat Cetatea Devei anul trecut. Numărul se referă exclusiv la cei care au urcat în cetate cu telecabina. Angajaţii de aici cred că, dacă s-ar lua în calcul şi turiştii care au urcat în monument pe jos, numărul total al vizitatorilor se apropie de 100.000 în 2012.

„Trebuie să profităm de faptul că cetatea se observă de departe şi este relativ aproape de descărcarea de pe autostradă. Trebuie să-i determinăm pe turişti, mai ales pe cei străini, să coboare de pe drumul european, să vină să vadă obiectivele turistice şi să rămână în zonă cât mai mult”, spune primarul Petru Mărginean. Deocamdată, cei din Primărie păstrează „secretul” asupra detaliilor, însă suma necesară pentru acest proiect este estimată la 15 – 16 milioane de lei. Soluţia concretă pentru restaurarea Incintei I aparţine Ministerului Culturii, ai cărui specialişti se bazează pe datele oferite de raportul de cercetare arheologică. După ce s-au încercat lucrări de restaurare în anii ’70, cetatea a intrat, în 2008, într-un program de conservare şi reabilitare în urma căruia autorităţile sperau să ridice câteva din zidurile prăbuşite şi să le întărească pe cele rămase în picioare.

Edilii Devei caută o soluţie pentru ca Cetatea Devei să redevină cât mai repede accesibilă publicului, într-o variantă îmbunătăţită

Pentru că despre cetate există extrem de puţine informaţii, inginerii şi arhitecţii se bazează pe descoperirile arheologilor care au „dezgropat” istoria prăbuşită a Cetăţii Deva, după ce incinta principală s-a transformat în vara lui 2008 în cel mai mare şantier arheologic din ţară. Arheologii au găsit zeci de saci cu materiale de valoare, printre care zeci de monede, grămezi de ceramică din preistorie, din perioada dacică sau medievală, plus sute de oase de animale, unelte şi arme, chiar şi sobe gotice splendide.

Scoasă din praf şi moloz

Specialiştii au scos din moloz şi rămăşiţele a doi soldaţi, morţi după ce zidurile i-au prins dedesubt în urma exploziei din13 august 1848. Mai mult, de sub sapele şi hârleţele oamenilor din şantier, au ieşit din nou la lumina zilei rămăşiţele celor mai vechi ziduri din cetate: două turnuri, unul patrulater în partea de vest şi altul circular în direcţia opusă, ambele ridicate în secolul al XIII-lea, lucru care confirmă izvoarele istorice care o amintesc în 1264, când, la poalele ei, unul dintre comandanţii ducelui Transilvaniei Ştefan, Petre Csak, se bate cu cumanii conduşi de Ladislau Kan. Prima menţiune a cetăţii este din 1269, când fortificaţia este donată de duce grofului Cheel Kalnoky. La sfârşitul secolului al XIII-lea, cetatea ajunge reşedinţa voievozilor Roland Borşa şi Ladislau Kan, pentru ca, din 1385, să devină reşedinţa oficială a voievozilor transilvăneni, cu un domeniu întins peste 50 de sate şi patru districte: Hunedoara, Strei, Dobra şi Deva.

În 1444, regele Ladislau al V-lea donează cetatea lui Ioan de Hunedoara, ca răsplată pentru victoriile împotriva turcilor. După moartea sa, cetatea revine lui Matia Corvin şi rămâne în proprietatea familiei Huniazilor până în 1504, când fortificaţia revine statului, după care, în 1530, intră în posesia lui Ioan Zapolya. Intrată în stăpânirea Austriei, cetatea ajunge într-o stare deplorabilă, din care o scoate generalul Giovani Batista Castaldo, care aşează în incintă o tabără militară din mercenari spanioli şi burgunzi. A doua incintă se construieşte din 1581 sub comanda guvernatorului de atunci al Transilvaniei, Ferenc Geszthy. Aceasta este perioada de glorie a cetăţii care, la începutul secolului al XVIII-lea, este transformată într-o fortificaţie bastionară, care cuprinde şi terenul de la poalele impozantului deal pe care se află. Importanţa cetăţii a scăzut, pentru ca la sfârşitul secolului să fie folosită doar pentru înăbuşirea răscoalelor. Regele Francisc I este impresionat de construcţie şi în 1817 comandă lucrări de reparaţii, dar acestea nu au mai putut salva edificiul.

Cetatea Devei, între uitare şi aberaţii

Cum tehnica de luptă a evoluat, tacticile generalilor s-au schimbat, iar din Cetatea Devei au rămas legendele şi zidurile zdrenţuite, ziduri care au devenit în ultimii ani subiectul unor proiecte, unele de-a dreptul hilare. În 2007, vechea administraţie prezenta un proiect de reabilitare, conservare şi restaurare a Cetăţii Devei denumit „Cocoon Club”. Realizarea proiectului necesita 490 de miliarde de lei vechi şi, la lansarea machetei, profesorul Virgil Polizu, îndrumătorul studenţilor creatori de la Universitatea de Arhitectură „Ion Mincu” şi preşedinte al Comisiei Naţionale a Monumentelor din România, declara: „Dorim ca ceea ce se va realiza în Cetatea Deva să fie un Mall cultural, să nu mai găsim acolo doar o groapă de gunoi sau nişte ruine romantice! Nu vom putea la nesfârşit doar să conservăm monumentele şi să nu obţinem nimic de pe urma lor! Ceea ce se va realiza va contribui, cu siguranţă, la promovarea turismului hunedorean!”.

În urma ridicării „Cocoonului”, cetatea ar fi devenit „o oază extrem de modernă”, după ce vechile ziduri ar fi fost protejate cu acoperişuri avangardiste, iar în interiorul monumentului trebuia amplasată o construcţie ce simboliza un cocon. Turiştii urcau aici cu ajutorul telecabinei de pe Dealul Cetăţii, a cărei construire a început în în 2003. Aceasta era singurul ascensor înclinat din România care rula pe un traseu cu lungimea de 278 de metri şi cu o diferenţă de nivel de 158 metri. Utilajul a fost achiziţionat de la firma austriacă Doppelmayr, aceeaşi care a livrat şi telegondola din Mamaia. Proiectul „mall-ului cultural” prevedea şi realizarea unei parcări şi a unui drum asfaltat până în interiorul Cetăţii. Edilul de atunci, Mircia Muntean, dorea reabilitarea „Sălii Cavalerilor”, construirea unui parc pentru copii, a unei patiserii şi a unui restaurant panoramic. La acea vreme, amenajarea parcării şi construirea drumului de acces au fost subiectul a două dispute între municipalitate şi Academia Română care s-a opus la obţinerea autorizaţiei de construcţie şi a obţinut realizarea parcării în afara zonei istorice protejate.