La firul ierbii: Ţurcă a la Piţurcă

În copilărie jucam adesea „ţurca”. Da, acel joc în care loveai un băţ ascuţit la ambele capete cu un altul, pentru a-l trimite cât mai departe. Cam aşa au fost şi partiturile concepute de acest “încăpăţânat” antrenor, în „dubla” cu Ungaria şi Olanda, în care ne-am ales cu un punct şi un golaveraj de 2-6, după două evoluţii la limita penibilului. Piţurcă ne-a arătat în aceste două „scenarii” cam cum se face NAŢIONALA pe invers. Tupeul lui este unul dus dincolo de limita bunului simţ, iar susţinerea pe care o are din partea „Naşului”, pe numele lui adevărat Mircea Sandu, este una de neînţeles.

Piţurcă ne-a demonstrat, dacă mai era cazul să demonstreze ceva, că este un antrenor depăşit de vremurile acestea şi că a rămas în urmă cu ceea ce se întâmplă în fotbalul european. Mai mult, prin distribuţiile aliniate în cele două meciuri, a reuşit să discrediteze anumiţi jucători, prin rolurile pe care le-a repartizat. Noi, milioanele de „microbişti” care suferim în tribune sau în faţa televizoarelor, merităm mai multă consideraţie din partea acestui „îngâmfat”, care confundă „NAŢIONALA ROMÂNIEI” cu propriul lui buzunar.

Ca să aibă siguranţa că o să ne enerveze cât mai mult, Mircea Sandu i-a stabilt lui Piţurcă ca obiectiv calificarea la turneul final al CE din 2016, campania pentru mondialul din Brazilia fiind doar o „încălzire”, un fel de joc de glezne. Păi, la felul în care arată acum, „tricolorii” tind să mai obţină o calificare la „Paştele cailor”. Dar, accentuez încă odată, nu fotbaliştii sunt principalii vinovaţi de ceea ce s-a întâmplat în aceste săptămânii, cât cel care-i „păstoreşte”. În jocul cu Ungaria de la Budapesta, unul pe care o altă echipă l-ar fi câştigat lejer, ne-am bucurat că am reuşit să smulgem un punct în extremis, unul totuşi destul de important, în economia pentru locul doi, care duce la „baraj”.

Alegeri de neînţeles

La Budapesta s-a început în defensivă, cu Goian fundaş central, care nu mai este acelaşi Goian care învingea Olanda la Constanţa. Evoluează la o echipă obscură din liga secundă a Italiei, Spezia, iar asta s-a văzut în gafele pe care le-a făcut în defensivă. S-a dovedit, din nou, că locul lui Tamaş nu este în flancul drept, el preferând centrul apărării. Pe stânga, a fost lăsat acasă unul dintre cei mai în formă fundaşi din Europa, Latovlevici, explicaţia lui „Piţi” venind sec, cum că acolo joacă Radu Ştefan sau Raţ. Şi am văzut cum au făcut-o cei doi. În meciul cu Olanda, unul al umilinţei maxime, a fost titularizat Gardoş, care la Steaua este rezerva de „lux” a lui Szukala.

Şi atunci despre ce vorbim? La mijloc s-au încercat mai multe variante, dar toate sortite eşecului. L-am ţinut pe tuşă pe Maxim, care a prins loc de titular la Stuttgart, dar care prinde doar câteva minute cu Piţurcă. În schimb, îl folosim cu batavii pe inexistentul Tănase, un jucător „umflat”, care nu joacă mai nimic de câţiva ani, dar care începe titular în al doilea meci. Acolo unde acelaşi tehnician, în încăpăţânarea lui, chiar dacă au fost pe nicăieri cu Ungaria, i-a folosit ca titulari pe Grozav şi Stancu. Iar Acest Piţurcă şi-a mai făcut odată numărul, lăsându-l pe bancă pe cel mai bun jucător român, Mutu. Iar ca umilinţa lui să fie maximă, l-a introdus în teren la 0-3. Halal antrenor. Cum l-a introdus nevinovat între „buturi” pe Pantilimon, care la Manchester City joacă un meci pe lună. L-am auzit pe acest Piţurcă sugerându-ne nouă, necunoscătorilor în ale fotbalului, că nu-şi reproşează nimic în modul în care a gândit cele două distribuţii, ba mai mult, în jocul cu Olanda, dacă ar fi început cu un alt „11”, s-ar fi putut să încasăm mai multe.

Miştocăreală de prost gust. Păi Estonia şi anonima Andorra nu au luat decât câte trei de la „portocala mecanică”. Iar modul în care am evoluat noi la Amsterdam, mi-a adus aminte de meciurile anilor ‘60 – ‘70, când ne duceam în deplasare cu gândul să nu luăm multe. Ori acum suntem în 2013 şi nu dorim ca Piţurcă să ne reîntoarcă la acei ani. De aceea ar trebui să aibă bunul simţ să demisioneze acum. Dar cum lui îi lipseşte acest bun simţ, ne va mai chinui cel puţin o toamnă. Totuşi, în toamnă, mulţumită jocului de rezultate şi norocului pe care îl are, s-ar putea să ocupăm acel loc doi şi să mai facem o „dublă”. Dar ar fi prea mult pentru ceea ce jucăm sub comanda lui Piţurcă.