Afecţiunile caninelor şi ale felinelor

Sindromul de Stenoză Lombosacrală la câini

Prin acest sindrom se înţelege o inflamaţie articulară (artrită) la nivelul pelvisului datorită căreia se îngustează canalul prin care trec maduva spinării şi nervii. De asemenea, discul intervertebral dintre vertebră şi sacrum este deseori anormal, îngustând ulterior canalul. Cel mai uzual semn al sindromului este durerea. Câinele prezintă dificultăţi în a se ridica de pe jos şi rigiditate la mers. Poate să apară slăbirea musculaturii într-unul sau ambele membre inferioare. Câinele poate avea dificultăţi de urinare sau defecare datorită durerii. Unii câini nu pot să îşi mişte coada ori au dureri mari atunci când coada este mişcată.

Stenoza lombosacrală apare cel mai des la câinii de talie mare, sau la cei în vârstă. Ea nu trebuie confundată cu displazia de şold. Această boală apare mai rar la pisici.

Diagnosticul de certitudine se pune în urma examenului radiologic, în special a mielografiei (conduita de diagnostic pe care o realizăm în cadrul Spitalului veterinar Andivet)

Prognosticul pentru câinii cu această boală depinde de gravitatea simptomelor înainte de tratament. De obicei acesta este rezervat. Tratamentul diferă şi el în funcţie de gravitate, putând fi nonchirurgical (antiinflamatoare, condroprotectoare) sau chirurgical.

Congestia pulmonară

Şi în sezonul rece, caţeii şi pisicile sunt predispuse congestiei pulomare. Aceasta este un aflux mărit de sânge la nivelul pulmonului şi se poate complica cu pneumonia şi edemul pulmonar.

Cauzele acestei probleme sunt date de efortul (chiar şi uşor sau moderat) la temperaturi scăzute ale mediului. Uneori este suficiet ca animăluţul să fie trecut brusc de la o temperatură crescută la una scăzută pentru o scurtă perioadă de timp.

Semnele care apar sunt: respiraţie accelerată, bătăi cardiace accelerate, tuse şi febra uşoară.

Este recomandată evitarea diferenţelor mari de temperatură la care sunt expuse animalele, iar dacă observaţi unul dintre semnele de mai sus trebuie să vă prezentaţi la medicul veterinar pentru a pune diagnosticul şi a se institui tratamentul cât mai urgent posibil.

Hemobartoneloza la pisici

Aceasta este o boală parazitară dată de Hemobartonella felis. Acest parazit afectează celulele roşii din sânge (eritrocitele), distrugându-le şi provocând anemie. Din această cauză, această boală mai poartă numele de anemie infecţioasă felină.

Această boală este transmisă prin intermediul paraziţilor externi hematofagi (care se hrănesc cu sânge) de tipul puricilor, căpuşelor, ţânţarilor sau chiar a păduchilor. Aceştia se hrănesc cu sângele unei pisici infectate, devenind purtători de Hemobartonella, apoi la o nouă hrănire putând infecta o pisică sănătoasă. Semnele de boală nu sunt specifice. Cel mai des se întâlneşte letargie, febră, anemie, abatere, uneori icter. Unele pisici pot să fie doar purtătoare a acestui parazit fără să manifeste boala clinic.

Diagnosticul acestei boli se pune numai prin examene de laborator, hematologice, imunologice, etc. Prognosticul în această boală este rezervat şi poate fi grav, mai ales dacă anemia este severă şi pacientul mai suferă şi de alte boli virale, ca de exemplu Imunodeficienţa Virală Felină sau Leucemia Virală Felină.
Tratamentul specific se instaurează de urgenţă după punerea diagnosticului. Acesta constă în administrarea anumitor antibiotice pentru o perioada lungă de timp. Această boală a fost diagnosticată şi tratată în cadrul spitalului veterinar Andivet.

Giardoza

Giardiile sunt protozoare (organisme unicelulare) care trăiesc în intestinul subţire al animalelor (câinilor, pisicilor, păsărilor, etc) şi chiar la om. Contaminarea se face prin ingerarea de chisturi, în special, cu hrană sau apă infectată.

Majoritatea infecţiilor cu giardia sunt asimptomatice. Animalele tinere sunt de obicei afectate, şi cel mai frecvent semn este diareea. Fecalele sunt anormale, sunt pale, având un miros urât şi pot fi puţin apoase.

Diagnosticul se pune prin examen coproparazitologic (o probă de scaun în fiecare zi timp de trei zile) şi teste rapide din fecale. Există mai multe tipuri de tratament al acestei boli. Acestă boală prezintă risc zoonotic (se poate transmite la om), cei mai sensibili la infecţie fiind copiii.

Ariştele (Spicele de iarbă)

Odată cu sezonul cald încep şi problemele date de arişte. Ariştele sunt spicele de iarbă care au ţepi şi permit seminţelor să se agaţe pentru a fi transportate la mare distanţă. Agăţate în blana câinelui, ariştele nu se pot deplasa decât într-o singură direcţie, inainte.

Cel mai des aceste arişte pătrund în urechile câinilor, în piele (mai ales între degete), în nas sau ochi. În cele mai dese cazuri este nevoie de sedare pentru ca acestea să fie scoase, uneori fiind o muncă extrem de laborioasă, datorită profunzimii în care ele intră. Cele mai predispuse rase sunt: caniche-ul, cocker-ul, bichonii – în principiu rasele cu par des şi lung.

Pentru a preveni aceste neplăceri este bine ca părul să fie cât mai scurt în zonele de prindere a ariştelor (labuţe, urechi, bot).

Tusea de canisă

Este o boală infecţioasă foarte contagioasă cu exprimare respiratorie care afectează câinele. În producerea acestei boli pot participa diferite combinaţii de microorganisme: virusuri şi bacterii. Această maladie este asociată în mod frecvent cu anumiţi factori favorizanţi: aglomerări mari de animale (canişe, adăposturi de animale), temperaturile scăzute.

Boala se poate înregistra şi la animalele de companie, mai ales în sezonul rece, după contactul cu câini bonavi. Boala evoluează de obicei fără modificarea stării generale, cu tuse uscată, cu crize prelungite, care pot fi provocate uşor şi prin palparea laringelui şi/sau a traheei, la tineret poate evolua către bronhopneumonii şi pneumonii.

Cea mai bună metodă de prevenire a bolii este reprezentată de vaccinare.

Infestaţia cu căpuşe la câine

O problemă majoră pentru animalele noastre o reprezintă infestaţia cu căpuşe. Aceasta este cel mai frecvent întâlnită primăvara şi toamna, mai ales în zonele împădurite sau cu vegetaţie bogată. Căpuşele produc anemie, deoarece se hrănesc cu sânge. Aceasta poate fi severă, în cazul infestaţiilor masive. Ele mai produc iritaţii locale la locul de inoculare. Însă, cea mai gravă problema legata de căpuşe, este faptul că ele transmit anumite boli parazitare şi bacteriene foarte grave. Printre acestea se numără: babesioza, boala Lyme, ehrlichioza.

Pentru a evita aceste probleme se recomandă deparazitarea periodică a animalelor cu soluţii spot on (pipete), sprayuri, prafuri si zgărzi antiparazitare de calitate.

Congestia pulmonară la câini

În sezonul estival, căţeii sunt predispusi congestiei pulmonare. Aceasta se produce datorită unui aflux mărit de sânge la nivelul pulmonului şi se poate complica cu pneumonia şi edemul pulmonar.

Cauzele acestei probleme sunt date de înot îmbăierile cu apă rece, expunerea la aer condiţionat a unui căţel care este prea încălzit sau a făcut efort (chiar şi uşor sau moderat) la temperaturi crescute ale mediului.

Semnele care apar sunt: respiraţie accelerată, bătăi cardiace accelerate, tuse, febră crescută şi cautarea de locuri răcoroase. Pentru a preveni congestia pulmonară este recomandată evitarea diferenţelor mari de temperatură la care sunt expuşi căţeii, iar dacă observaţi unul dintre semnele de mai sus trebuie să vă prezentaţi cât mai repede la medicul veterinar.