Atmosfera de sărbătoare se simte de ceva vreme peste tot. Magazinele îşi etalează promoţiile şi reducerile, în târgurile de Crăciun, producătorii de bunătăţuri fac vânzări cât în întreg anul, iar românii caută precipitaţi daruri pentru sărbători. Una dintre soluţii – inedită şi simplă – ar fi coşuleţele cu produse tradiţionale, care pot transforma sărbătoarea într-una plină de delicii ca pe vremea strămoşilor.
Cârnăciori Parâng, brânză Burebista, ulei presat la rece, miere eco, dulciuri, conserve, pe toate le găsiţi la căsuţele Asociaţiei Producătorilor de Produse Tradiţionale şi Ecologice din Târgul de Iarnă din Deva. Producători hunedoreni vă aşteaptă să vă îmbie cu bucatele gătite după reţetele tradiţionale ale satului, dar găsiţi aici şi surprize de care se pot bucura în special cei mici. Un borcan de zacuscă de dovlecel costă 10 lei, sloiul de oaie montană face 30 de lei, iar pe un kilogram de brânză “Burebista” plăteşti 25 de lei. Şi tot de la căsuţe poţi cumpăra pâine de casă “Ţara Haţegului” cu 7 lei, dulceţuri tradiţionale sau cele din categoria gourmet.
Deocamdată, Asociaţia Producătorilor de Produse Tradiţionale şi Ecologice din judeţul Hunedoara reuneşte 13 producători, cărora li s-a alăturat Consiliul Judeţean, în încercarea de a sprijini produsele autohtone de calitate. De exemplu, brânza de oaie “Burebista”, un produs ecologic 100%, a primit deja un premiu la un târg de profil din Ungaria. La fel ca sloiul de oaie şi cârnăciorii Parâng, brânza este făcută la Lupeni, de firma omului de afaceri Emil Părău, care susţine că totul se face după reţete străvechi.
Ultimul produs omologat de Comexim R este păsatul momârlănesc. Din asociaţie mai fac parte “Casa Iancu”, de la poalele Retezatului, “Casa Păştilă”, specializată pe miere şi alte produse apicole, familia Iovănesc, recunoscută pentru virşli de Sălaş, Cooperativa din Geoagiu care produce ulei de floarea soarelui şi dovleac presat la rece, pâine tradiţională, prăjituri “ca la mama acasă” de la doamna Golomboş din Cărpiniş, dar şi bunătăţile la borcan ale Tatianei Rovinar din Hunedoara. Fosta economistă, prea calificată acum pentru piaţa muncii, şi-a găsit salvarea în reţetele tradiţionale şi pasiunea pentru conserve şi dulceţuri moştenită de la mama sa. Acum, a devenit preşedinta Asociaţiei şi se ocupă de afacere cu fiica sa, Anca Bodean, care lucrează ca voluntar la imaginea produselor tradiţionale, în lunile în care nu predă schiul în Alpii Austrieci.
Dulceaţă de portocale
“Începuturile sunt din 2011, când se apropiau Sărbătorile de iarnă şi am dorit să ofer prietenilor şi rudelor cadouri inedite, altceva decât se putea cumpăra din magazine. M-am gândit şi împreună cu fiica mea Anca am făcut nişte coşuri cadou, în care am pus ce am făcut noi pentru iarnă din cămară, iar Anca a adăugat câteva ornamente de Crăciun pe care le mai face când are timp liber.
Darurile le-au plăcut foarte tare prietenilor noştri, care ne-au sugerat să începem ceva pentru mai multă lume şi de aici s-a născut ideea de producător, de afacere, pentru a ajunge unde suntem acum”, explică Tatiana Rovinar.
De fapt, produsul care a cucerit degustătorii este dulceaţa de portocale, pe care Tatiana o pregăteşte în preajma Crăciunului, o reţetă „furată” din Grecia, unde a lucrat doi ani.
„În perioada cât am lucrat în Grecia am învăţat să fac câteva sortimente de dulceţuri, mai deosebite şi atipice pentru noi în România faţă de Grecia, unde portocalele sunt fructele tradiţionale. Ca să spun drept, cu această dulceaţă mi-am cucerit eu prietenii şi familia. Dulceaţa de portocale nu e foarte greu de făcut, dar necesită timp, e migăloasă şi multe lume nu se mai încumetă să se apuce de lucruri care durează mai mult decât cele obişnuite. La această dulceaţă se fac mai mulţi paşi: o fierbi astăzi, stingi focul, o laşi să se răcească, o mai fierbi puţin mâine şi o gaţi poimâine”. Reţeta este destul de complicată: portocalele trebuie opărite, tăiate în opt bucăţi şi apoi în feliuţe foarte fine, după care se amestecă cu zahăr şi se pune pe foc. O regulă esenţială este că dulceaţa de portocale nu se amestecă cu lingura, ci doar prin mişcări ale vasului şi nu se fac odată mai mult de trei kilograme.
Ca delicii de Crăciun, Tatiana pregăteşte nu doar dulceaţă de portocale, dar şi din grapefruit roz şi mandarine. „Toate au prins foarte bine şi prietenii au zis: «Nu ai vrea să faci şi pentru noi, ca să oferim şi noi la rândul nostru ceva la fel de frumos?» şi mi-am zis: «OK… de ce nu?!»”. Pentru dulceaţă, portocalele se aleg din cele vrac, pentru că Tatiana a învăţat din Grecia să nu se atingă de produsele la pungă, nici de cele acoperite de o peliculă fină de… chimicale. În alegererea portocalelor, trucul e să le alegi pe cele sănătoase, coapte, cu coaja subţire.
Deschis la bunătăţi
În 2012, actuala preşedintă a asociaţiei a testat piaţa, dar din 2013, produsele sale sunt deja pe piaţă: „Eu sunt economist, dar m-am reprofilat, nu am renunţat de tot la cifre, pentru că gramajele trebuie respectate, să iasă lucrul bun. Nu prea sunt reţete care merg la ochi, dacă nu respecţi reţeta, se schimbă gustul şi clienţii simt asta imediat. Am şi reţete create de mine, altele pe care le adaptez după ce aud sau văd ceva şi, de regulă, le modific. Prima dată fac jumătate de porţie dintr-un fel nou şi, în funcţie de cum a ieşit, mai modific ceva, mai schimb. Mă bazez mult pe gustul mamei mele, care este degustătorul fruntaş la noi acasă”.
De sărbători, piaţa cere cadouri, aşa că producătorii au pregătit deja oferte: „Avem deja cereri de a lucra la coş, ca să zic aşa, oferte care apar în general de sărbători sau cu ocazii speciale, avem clienţi care ne cunosc şi atunci când vor să ofere lucruri deosebite sau produse tradiţionale apelează cu încredere la noi”. Tot acum, piaţa cere „ciudăţenii” culinare.
„Anul acesta, am făcut prima oară ciuperci marinate, pentru că până acum nu am găsit un culegător bun. Pentru cunoscători, avem dulceaţă de gogonele cu nuci, care parţial este este o reţetă proprie, eu am amestecat nucile cu gogonele şi a ieşit foarte bine, dar este o dulceaţă atipică şi se serveşte cu brânzeturi sau mezeluri uscate.
La chioşc, avem şi o serie de sosuri care sunt destinate cunoscătorile, pentru că dulceaţa de ardei iute sau cea de sfeclă roşie, chiar dacă se numeşte dulceaţă, nu se consumă cu unt pe pâine. Sunt dulceţuri-sosuri care se consumă la carne albă, roşie sau vânat. Avem şi sos de prune cu ghimbir sau sos de afine, care acum de sărbători merg cu carnea de curcan”.
Aşa că, pe lângă produsele tradiţionale, membrii asociaţiei oferă şi delicii gourmet celor care vizitează târgul din Piaţa Unirii, deschis până în data de 3 ianuarie.
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.