În iunie, când soarele încinge străzile, vine vremea gospodinelor să înfierbânte bucătăriile cu primele dulceţuri şi siropuri preparate în casă. După ani de zile în care românii s-au lămurit că produsele de hypermarket nu se pot compara cu cele ale bunicilor, hunedorencele au scos reţetele din sertare şi s-au apucat din nou de fiert şi copt.
Dulceţurile produse după reţete tradiţionale îmbunătăţite cu “secrete importate” din Grecia încântă şi cele mai pretenţioase papile gustative
Tatiana Rovinar are toate şansele să devină cea mai cunoscută gospodină a judeţului. După Revoluţie, a lucrat câţiva ani în Grecia, unde a învăţat de la gazde cum se primesc şi cu ce se tratează turiştii. Acolo ospitalitatea este la ea acasă şi produsele tradiţionale sunt la mare cinste. “Am adus reţete din Grecia şi chiar am făcut în iarnă dulceaţă de portocale, de grapefruit roz, cu puţin coniac. Să ştiţi că am învăţat destule secrete acolo: la familia unde stăteam eu se făceau multe bunătăţuri în casă, aveau şi un hotel într-o zonă montană şi pregăteau produse tradiţionale pentru turişti. Acum, secretele furate de acolo le aplic la produsele Casei Maria. Un exemplu: un strop de coniac! Acum e de avut grijă, pentru că o linguriţă-două de coniac nu merg în orice combinaţie, dar sunt fructe cărora le întăreşte şi subliniază savoarea. Mă întreabă lumea: «Vai, dar ce-ai pus?». «Hmmm…secret!»”. De ceva vreme, s-a gândit să folosească experienţa din Grecia şi reţetele mamei sale. “Acum e pe masă dulceaţa de nuci verzi, ea este de făcut în această perioadă, cel mult încă o săptămână, este una dintre preferatele mele şi este cel mai căutat produs din ceea ce fac eu. Pe scurt, eu fac tot ceea ce se poate procesa în borcane şi sticle: dulceţuri, siropuri, zacuscă, sosuri… Am şi o clasă de produse “gourmee”, deşi e cam pretenţios termenul, pentru care am deja clienţi care cunosc şi preferă aceste produse mai deosebite, care presupun combinaţii de dulceţuri interesante cu brânzeturi”, explică Tatiana..
Reţete vechi, ţărăneşti
Lucrează acasă împreună cu mama sa şi de ceva vreme au atât de mult de decojit şi fiert, încât s-au decis să îşi caute ajutoare. Cei care au poftit o dată la dulceţurile “Casei Maria” din Hunedoara au devenit şi au rămas clienţi convinşi de calitatea şi gustul produselor. Fiecare are preferinţele lui: “Pe papanaşi merge bine dulceaţa de afine şi de fructe de soc, care este minunată. Fructele de soc se culeg în august. E muncă de chinez să le culegi şi să le fierbi, dar dulceaţa are un gust dulce-amărui perfect. Am un client în Bihor, care are o fermă de capre şi care mi-a comandat toată cantitatea din această dulceaţă pentru că mama lui face o combinaţie de urdă cu dulceaţă de soc şi, vă jur, nicio prăjitură nu stă în faţa acestei combinaţii”, povesteşte femeia care, pentru a scoate cea mai bună dulceaţă de vişine, foloseşte o reţetă aparte şi cu fructe aduse tocmai din Târsa. Un alt produs aparte al Casei Maria este dulceaţa de măr combinat cu pară şi gutuie, descoperit întâmplător: “Niciun produs din cele la care lucrez eu nu se obţine foarte uşor, dar nu este nici foarte greu de preparat. Unele reţete sunt vechi, altele le descopăr eu. De exemplu, în toamnă m-am trezit cu o cantitate cam mare de fructe şi m-am gândit la un moment dat ce să fac cu ele. Aşa a apărut un nou produs pe piaţă, dar combinaţia de măr, pară şi gutui o fac şi la zacuscă, unde adaug gogoşar, sare şi piper şi iese ceva .. demenţial”, recunoaşte gospodina, care trebuie să le explice clienţilor care cumpără pentru prima dată acest fel de zacuscă că se mănâncă ca şi cea obişnuită, atât doar că nu are ceapă, usturoi sau roşii. Este însă şi un secret: “Trebuie să ai grijă la proporţiile de fructe, pentru că gutuia, dacă o pui într-o cantitate mare sau egală cu restul fructelor, ia totul şi produsul nu are gust decât de gutuie. Ea trebuie adăugată în proporţie mică. Zahăr se pune puţin şi doar de cel brun şi se adaugă ulei şi oţet balsamic”.
Bunătăţi “Casa Maria”
Şi să nu credeţi că în bucătăria din casa Tatianei se fierb doar dulceţuri. Pe pagina de Facebook a sa, “Bunătăţi Casa Maria”, se pot deja comanda siropurile din acest sezon: “Acum este perioada de siropuri care se fac din toate plantele, fructele şi florile posibile. Eu, de exemplu, fac o combinaţie de mentă de grădină cu mentă sălbatică pentru un plus de savoare, aromă şi gust inedit, iar anul acesta am încercat siropul din flori de salcâm. Este prima dată când fac şi sunt extrem de încântată de rezultat. Tot acum am făcut şi siropul din flori de soc şi tot din soc urmează să facem şi dulceaţa, dar din fructe, undeva în luna august. La soc, florile proaspete se folosesc imediat după recoltare şi se folosesc la prepararea socatei sau a siropului de soc”, spune Tatiana.
După ce a vorbit cu bătrânele din satele de munte, a aflat câteva “trucuri”: “Siropul de mugur de brad, ca să iasă cu adevărat românesc, are câteva secrete pe care şi eu le-am descoperit recent: în primul rând, trebuie fiert la ceaun, la foc pe lemn şi, atenţie, nu orice lemn, ci lemn de prun uscat. Nu ştiu de ce, dar ştiu să vă spun că este o minune, are o savoare în plus faţă de produsul făcut pe aragaz. Iese şi cu aromă diferită, dar şi altă culoare. Practic, înainte, faci un ceai şi apoi îl combini cu zahărul, fiecare în ce proporţie îşi doreşte. Dacă e concentrat şi bine fiert, atunci nu ai cum să nu ai un rezultat bun”. Mai mult, Tatiana foloseşte materie primă cumpărată de pe sate, de la ţărani: “Încercăm să folosim soiuri româneşti de fructe, cred că toată lumea ştie acum care este diferenţa de gust între o căpşună românească sau soiurile productive aduse de prin Spania sau Statele Unite. În plus, există o reglementare pe produse tradiţionale 723/2013 în care chiar se specifică că este indicat să folosim pentru produsele noastre materie primă românească. Avem voie să luăm de pe întreg teritoriul României, dar eu prefer să iau din judeţ”.
Târg la Castel
Zmeura este unul dintre fructele cele mai delicate şi pretenţioase în ce priveşte prepararea, dar cine-i ştie secretele are 100 la sută şanse de reuşită
Nu e deloc uşor să intri pe piaţă – în primul rând te loveşti de legislaţie, una care cere tot soiul de acte şi condiţii. Apoi, clienţii nu se câştigă uşor: “În primul rând, ca să pătrunzi pe piaţă cu astfel de produse trebuie să te lupţi cu mentalitatea oamenilor. Aceste produse făcute acasă nu au nicio legătură cu cele făcute industrial, pe linie, în fabrică. În asociaţie, fiecare membru şi-a personalizat producţia, fiecare are borcănelele lui, după cum îi place fiecăruia. Nu ai cum să faci o dulceaţă de casă la acelaşi preţ ca la supermarket. Produsele noastre sunt net superioare ca şi calitate, gust, chiar şi prezentare şi asta se simte în costuri, pentru că nu ai cum să scoţi un preţ mic. Avem şi oameni care vin, degustă şi spun că e minunată, dar e scumpă. Noi avem produse adresate unei anumite părţi a pieţei, oameni care ştiu şi îşi permit să cumpere produse bune, ştiu ce presupune mâncarea sănătoasă şi apreciază până şi faptul că foloseşti produse şi soiuri autohtone”, explică Tatiana.
Ea cu ceilalţi membri ai Asociaţiei Producătorilor de Produse Tradiţionale şi Ecologice din judeţul Hunedoara vor să amenajeze mai multe standuri în diverse obiective turistice. “Chiar acum, la mijlocul lunii iunie, ieşim cu prima acţiune a asociaţiei la Castelul Corvinilor, unde sper să avem în curând şi un stand trei zile pe săptămână, de două ori pe lună, prin proiectul «Visit Hunedoara». Prin standurile de prezentare încercăm să refacem atmosfera unui târg care era celebru în perioada medievală şi se ţinea în incinta castelului. Vrem ca târgul să devină un punct de atracţie pentru turişti. Vrem un stand şi la Mănăstirea Prislop, unde am înţeles să se face reorganizarea spaţiului din faţă, ne-am dori unul la Cetatea Devei şi la Costeşti, la intrarea către cetăţile dacice. Pentru turiştii străini avem de oferit foarte multe”, spune preşedinta asociaţiei, care îşi doreşte ca producătorii hunedoreni să devină la fel de vestiţi precum colegii lor din Sibiu, Maramureş sau din zona Braşov.
Se gândesc la un site comun, dar deocamdată fiecare are propria pagină pe Facebook. Tatiana are “Bunătăţi Casa Maria” unde: “Clienţii găsesc adresa de mail sau numărul de telefon, se face o comandă simplă şi noi trimitem produsul. Dacă nu mai există produsul, se lasă o comandă pentru prima “şarjă” din viitorul produs. Suntem binecuvântaţi de Dumnezeu cu zone extraordinare, trebuie doar să ştim să le exploatăm”.
Producătorii strâng rândurile
Dulceaţa de nuci, una dintre cele mai delicioase “rarităţi”, revine pe mesele hunedorenilor datorită pasiunii Tatianei Rovinar
Tatiana Rovinar este şi preşedinta Asociaţiei Producătorilor de Produse Tradiţionale şi Ecologice din judeţul Hunedoara, un proiect care a împlinit deja un an, demarat de anul trecut din luna iunie. Asociaţia are însă “acte în regulă”, din noiembrie 2013 şi până acum are 14 membri, din care opt fondatori, inclusiv Consiliul Judeţean. Cei mai mulţi producători din asociaţie sunt din Ţara Haţegului. Alături de “Casa Maria” au venit producătorii de virşli din Sălaşu de Jos – familia Iovănescu şi Zepa -, producători atestaţi tradiţional cu marcă înregistrată din 2006, Casa Iancu din Sălaşu de Sus, Casa Păştilă din Mălăieşti, ambele cu produse tradiţionale din carne, miere, dulceţuri, zacuscă.
Nu îşi fac concurenţă, dimpotrivă, se ajută şi se completează: “Chiar dacă pare că oferim aceleaşi produse, situaţia este diferită, fiindcă fiecare are gustul şi reţeta proprie. Eu, majoritatea reţetelor le am de la mama mea şi, de câteva luni, mă ocup şi de agricultura ecologică şi astfel umblu foarte mult în judeţ, prilej cu care “culeg” tot felul de reţete sau aflu lucruri interesante. Am găsit în judeţ oameni şi locuri fantastice”.
Încet, producătorii îşi unesc eforturile pentru a ieşi pe piaţă. Li s-a alăturat, de la Geoagiu, familia Trepteş, producători de ulei de floarea soarelui şi dovleac presat la rece, trei producători de pâine în cuptor şi Milu Părău din Straja-Lupeni, care are cinci produse atestate tradiţional pe oaie. Mai nou, au venit cei din satul Feregi cu plăcintele pădureneşti şi se pregăteşte să li se alăture de la Certeju de Sus un producător de brânză.
“Ideea e să închidem noi cercul, să luăm fructele de pe piaţa românească şi tot noi să le folosim în loc să le cumpere străinii şi să se întoarcă ca dulceţuri de fabrică. Se întâmplă la fel cu fructele de pădure şi ciupercile, un domeniu cu export masiv. Ar fi foarte frumos să folosim noi şi să exportăm dincolo produsul finit”, trage nădejde Tatiana Rovinar.
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.