Tatiana Rovinar, ambasadoarea bucătăriei hunedorene la Bruxelles

O hunedoreancă ambiţioasă, care s-a reprofilat profesional la vârsta când alte femei se gândesc cum să iasă mai repede la pensie, le dă clasă antreprenorilor, cu o afacere „de cratiţă”, însă cu adevărat delicioasă: dulceţuri, zacuşti şi siropuri naturale, pe care le vinde în judeţ, în ţară şi, mai nou, şi în străinătate. Mai mult, pentru a promova cât mai bine produsele ei, dar şi pe cele ale hunedorenilor care lucrează în acelaşi domeniu, Tatiana Rovinar a înfiinţat Asociaţia Producătorilor de Produse Tradiţionale şi Ecologice din judeţul Hunedoara.

Tatiana Rovinar

După 23 de ani de lucrat în Combinat, cinci la Bancă, aproape un an lucrat în serviciul de securitate al unui hipermarket – „coşmarul vieţii sale”, iar apoi doi ani minunaţi ca lucrător în turism, în Grecia, economista Tatiana Rovinar a decis să se întoarcă acasă şi să înceapă o afacere care îi aduce beneficii financiare şi de imagine nu doar ei, ci şi judeţului nostru: s-a apucat de făcut dulceţuri, zascucă şi siropuri naturale! Produsele ei pot fi găsite, la fiecare două săptămâni, în curtea Castelului Corvinilor, în piaţa volantă din Deva, dar şi online, de unde le puteţi comanda prin curierat.

Face atât de bine ceea ce a început, încât mica ei afacere a crescut de patru ori, în numai doi ani! Mai mult, între timp, hunedoreanca a înfiinţat şi o organizaţie care promovează interesele hunedorenilor care prepară produse tradiţionale: Asociaţia Producătorilor de Produse Tradiţionale şi Ecologice Hunedoara, a cărei preşedintă este. „E infernal să lucrezi într-o astfel de instituţie cum a fost hipermarketul în care am lucrat eu, dar, în momentul în care-ţi pierzi serviciul, în condiţiile zilelor noastre, accepţi să faci şi lucruri care nu sunt tocmai ceea ce ai dori. Dacă aţi şti de câte ori mi s-a întâmplat să constat fie că am prea mulţi ani (pentru că cine te mai angajează după 50?!), fie prea multă şcoală! La hipermarket m-am angajat după ce mi s-a promis că, odată intrată în sistem, voi putea avansa. Însă lucrul ăsta nu s-a întâmplat, deşi oportunităţi au fost. De multe ori, ajungeam acasă la miezul nopţii şi, credeţi-mă, plângeam, pur şi simplu. De aceea, când am primit oferta de a merge la muncă în Grecia, mi-am scris imediat demisia. Era prima oară când îmi dădeam demisia, în 29 de ani de muncă şi am fost fericită s-o fac!”

La 50 de ani – o nouă viaţă, printre greci

O prietenă care trebuia neapărat să se întoarcă în ţară i-a propus să-i preia contractul şi, dorind să scape de munca în security la hipermarketul devean, Tatiana şi-a făcut bagajul şi-a plecat în Grecia, unde spune că a fost „minunat”: grecii sunt oameni veseli şi calzi, aşa că au primit-o cu braţele deschise: „Au fost doi ani minunaţi, timp în care eu am lucrat în turism, în Ianina, foarte aproape de insula Corfu, la o doamnă extrem de activă şi de voluntară, de peste 60 de ani, unul dintre cei mai apreciaţi arhitecţi din Grecia şi viceconsulul Franţei în Salonic, care era implicată şi în derularea de proiecte europene, iar una dintre proprietăţile ei funcţiona în regim de mini-motel. Ei, eu mă ocupam de această clădire, unde făceam cam tot ce era nevoie, însă grecii la care am lucrat nicio clipă nu m-au făcut să mă simt altfel decât un membru al familiei. Când am decis, însă, să mă stabilesc în Grecia, lucrurile s-au schimbat un pic”. Deşi studiase un an limba greacă la Universitate, nu a reuşit să-şi găsească rapid un serviciu care să-i ofere independenţa locativă dorită şi, cum nici Anca, fiica ei, nu a vrut să se stabilească în Grecia, Tatiana s-a întors în ţară.

Garajul tatălui, transformat în laborator culinar

Ajunsă acasă, a gătit tot felul de bunătăţi exotice cu măsline şi portocale, pe care le-a dăruit prietenilor şi, de la aceştia, a primit – mai în glumă, mai în serios – primele comenzi. Avea de ceva timp în minte ideea de a deschide o patiserie cu delicii, pe model grecesc, iar acum se gândea şi la o mică întreprindere individuală în care ar fi putut să umple borcane cu dulceţuri şi siropuri delicioase, iar apoi să le vândă. Până la urmă, din cauza investiţiei în utilaje pe care-ar fi trebuit s-o facă dacă vroia patiserie sau produse exotice, a renunţat. În schimb, studiind legea, a constatat că ar fi putut să producă, investind mult mai puţin, produse tradiţionale. Inspectorii sanitar-veterinari şi de la siguranţa alimentelor i-au confirmat supoziţia, iar de aici până la înfiinţarea unei întreprinderi individuale n-a mai fost decât un pas. S-a pus pe treabă şi, în câteva luni, transformase garajul familiei în laborator gastronomic compus din patru încăperi, exact cum cere legea, şi obţinuse toate aprobările necesare pentru a-şi putea vinde „bucătărelile”. Pe care turiştii, dar şi hunedorenii le-au găsit delicioase. „Foarte bună! Excelentă! Nu am cuvinte!”, „Maaaamă, ce bună e! Stai, stai, să mai îmi pun o dată!”, cam acestea sunt reacţiile celor care au gustat zacusca de fructe (!!) produsă de Tatiana în laboratoarele „Casei Maria”, nume „împrumutat” din numele mamei, al bunicii şi al fiicei sale.

Muncă de “patron”: cât zece salariaţi

Însă hunedoreanca mai face şi siropuri de zmeură, căpşune, fructe de pădure, de mure şi de brad, dulceţuri de fructe de pădure, caise şi căpşune, zacuscă de ciuperci de pădure şi multe, foarte multe alte bunătăţi! Toate fructele şi legumele pe care le foloseşte sunt cumpărate de la culegători sau producători din judeţul Hunedoara. Asta e regula numărul unu în afacerea ei: fructele şi legumele să fie locale, naturale şi, pe cât posibil, netratate şi nestropite. De altfel, fructele, dar şi ciupercile de pădure culese din Ţinutul Pădurenilor sau din Retezat garantează componenta bio, atât de apreciată mai ales de străinii care ţin să mănânce gustos, dar şi sănătos. În perioada de primăvară, pentru a-şi suplimenta veniturile, Tatiana Rovinar se ocupă de agricultura ecologică: „Lucrez pentru ECOCERT, un organism de certificare. Am vrut să fac lucrul ăsta pentru că am descoperit foarte mulţi operatori care au intrat în agricultura ecologică nu doar pentru subvenţia care li se dă pentru păşuni, pajişişti sau animale, ci şi pentru faptul că, în momentul în care vor avea laptele de vacă sau de oaie certificat, îşi vor dori să treacă la pasul următor, deci la procesare. Eu sunt, practic, legătura între organism şi operatorii din judeţ care lucrează cu acesta: dau rapoarte, adun hârtii… Aşa am descoperit oameni şi sate minunate, de unde îmi procur şi eu o parte dintre fructe!”.

Nu are stare, aşa că s-a înscris şi la un master în „Schimbări climaterice şi siguranţa alimentelor”, iar ca să-şi vândă produsele şi în afara judeţului Hunedoara a făcut o listă cu magazinele de profil de pe Internet, a trimis oferte, iar cum îşi vinde borcanele dichisite cu danteluţă, adevărate suveniruri, la Timişoara, Sighişoara şi, mai nou, Braşov. Mama ei nu prea a fost niciodată de acord: „Asta nu-i o muncă pentru tine!”, aşa i-a spus mereu. Nu pentru că ar fi ea cine ştie ce prinţesă, ci pentru că e o muncă grea. De fapt, Tatiana munceşte cât pentru zece şi le cam face pe toate: de la avizele necesare, la evidenţa contabilă pe care o ţine, de la cumpărat de borcane, fructe şi legume, la preparatul produselor, designul etichetelor, marketingul necesar, căratul, transportul, încărcatul, descărcatul lăzilor cu bunătăţi, promovarea, comercializarea produselor şi permanenta legătură cu autorităţile.

A dus bucătăria hunedoreană în Belgia

De curând, Tatiana Rovinar şi-a dus borcanele cu delicii, de gâtul cărora a legat o etichetă elegantă pe care e desenată chiar căsuţa bunicilor ei, până la Bruxelles. În parteneriat cu Silvia Olari, o hunedoreancă din Veţel, stabilită în Belgia, care stă cu ochii pe toate evenimentele care se întâmplă în judeţul căruia-i spune „acasă”, Tatiana a început să-şi desfacă lăzile cu delicii în cele trei băcănii ale Silviei, două în Bruxelles şi una în Namur. „Pe lângă faptul că mai mulţi dintre membrii Asociaţiei Producătorilor de Produse Tradiţionale şi Ecologice am început să trimitem produse în Belgia, eu am participat la Festivalul de Folclor «Armonia», un festival organizat de diaspora şi ROSA (Romanian Open Society Abroad) pentru copiii români. Anul acesta organizatorul principal, Silvia Olari, a făcut o combinaţie între folclor şi mâncarea tradiţională. Astfel, am ajuns la Bruxelles şi prezentarea a fost foarte bine primită!”. Deşi spune că nu s-a gândit niciodată cum va arăta afacerea ei, în viitor, dacă cererea va continua să crească în acest ritm, Tatiana recunoaşte că, în curând, va avea nevoie de câţiva angajaţi. Între timp, în 1 Decembrie va merge din nou la Bruxelles, unde va participa, cu o prezentare de produse culinare tradiţionale, la un eveniment organizat pentru românii de peste graniţe tot de noua ei prietenă, Silvia Olari. Iar de acolo vor urma participări la noi târguri şi degustări. Telefonul îi sună neîncetat, iar unul dintre apelanţi este chiar Silvia. „Îşi face probleme că nu avem suficiente borcane şi sticle cu sirop ca să acoperim cererea”, ne explică Tatiana, după ce închide. „I-am spus să stea liniştită, că am cămara plină! Am ce trimite la Bruxelles!”.