Sărbătoarea pădurenilor, voie bună şi folclor autentic

Nedeia de la Poieniţa Voinii, transformată într-o adevărată sărbătoare a întregului Ţinut al Pădurenilor de către cel care a fost Drăgan Muntean, a trecut de o nouă ediţie. O ediţie în care s-a implicat, din nou, Consiliul Judeţean (cu instituţiile din subordine), o ediţie la care să nu mai fie nevoie de intervenţii de ultim moment pentru a se desfă­şura în bune condiţii (cum s-a întâmplat anul trecut), o ediţie la care participarea a fost numeroasă, cu toate că, simultan, în judeţ au avut loc şi alte evenimente ce au atras mii de participanţi.

“Cântecul bradului” – interpretat de bătrâne din comuna Lelese. Un cântec de înmormântare care se cânta atunci când era vorba despre tineri necăsătoriţi. Prezent pe scenă, etnologul Rusalin Işfănoni, explică pe scurt obiceiul, apoi “nanele” îmbrăcate-n minunatele lor costume populare îşi încep “recitalul”. Urmează fragmente din obiceiurile de nuntă. Fete şi feciori din aceeaşi comună Lelese descreţesc frunţile audienţei cu cântecele şi jocurile lor, iar vornicii celor două “tabere”, cea a miresei şi cea a mirelui, pro­voacă şi râsete în rândul publicului cu snoavele lor. Aşa a început cea de-a doua zi a “Festivalului Pădurenilor” – ediţia 2015. Sărbătoarea a debutat sâmbătă seara, cu un spectacol folcloric susţinut de interpreţi din judeţ şi din ţară. Nu a lipsit nici focul de tabără, a cărui vâlvătaie a atins, ca de obicei, cinci-şase metri înălţime, obicei consacrat tot pe vremea-n care Drăgan Muntean, cel mai iubit dintre pădureni, era sufletul nedeii de la Poieniţa Voinii. A fost o adevărată sărbătoare a pădurenimii şi o evocare cum nu se poate mai curată a celui care a fost “prinţul pădurenilor”. Pe scenă au urcat doar interpreţi de folclor autentic, iar manelele au lipsit cu desăvârşire de la tarabele situate la o distan­ţă apreciabilă de scenă. 2.000 de oameni au fost prezenţi la nedeie sâmbătă seara. Încă 1.000 au revenit şi duminică. Asta cu toate că, la finele săptămânii trecute, Castelul Corvinilor a atras mii de hunedoreni la “Carnavalul medieval”, iar oraşul Haţeg şi-a serbat ziua.

Acelaşi spirit, ca acum 100 de an

Anul trecut, Primăria comunei Bunila s-a aflat în mare dificultate. Consiliul Judeţean a decis, aproape inexplicabil, să nu se mai implice în organizarea sărbătorii de la Poieniţa Voinii, preferând să se axeze pe festivalul-concurs de la Deva care-i poartă numele lui Drăgan Muntean. Primarul comunei, Nelu Oprişoni, crede că momentul dificil a fost depăşit: “S-a revenit la formula organizatorică de dinainte de 2014. Şi s-a văzut asta pentru că ne-a fost şi nouă mai uşor. Consiliul Judeţean şi celelalte instituţii judeţene au avut o contribuţie însemnată. Am avut acel moment dificil anul trecut şi le mulţumesc şi acum domnului primar Viorel Arion şi doamnei deputat Carmen Hărău că ne-au ajutat să ducem sărbătoarea mai departe. De fapt, nu este doar sărbătoarea comunei Bunila, ci a întregului Ţinut al Pădurenilor. Sunt mulţumit, totuşi, pentru că am avut peste 30 de interpreţi în program şi mai bine de 100 de membri ai ansamblurilor de folclor. La anul ne dorim un program artistic şi mai bun, dar şi o mai bună promovare a evenimentului”.
Rusalin Işfănoni, unul dintre cei mai apreciaţi etnologi ai României, a fost prezent şi la ediţia din 2014, dar şi la cea de anul acesta. De fapt, sunt prea puţini anii în care a lipsit. Ne-a mărturisit că, pur şi simplu, nu poate rata momentul: “Ca pădurean născut în satul Dăbâca, din comuna Topliţa, la numărul 1, n-aveam cum să lipsesc. Este locul în care se întâlnesc pădurenii, se salută, povestesc, împărtăşesc experienţe… Este locul în care tinerii se cunosc, leagă prietenii şi, până la urmă, unii dintre ei se şi căsătoresc. Aici mai trăieşte, în mare parte, acelaşi spirit ca-n urmă cu 100 de ani. Pericolul din 2014, când mai ales cei de la oraşe auzi­seră că sărbătoarea de la Poieniţa Voinii s-ar fi putut să nu mai aibă loc, a trecut şi acum sunt convins că aici va fi sărbătoarea pădurenilor până-n vecii vecilor. Dacă nu se luau măsurile care s-au luat anul trecut, ar fi fost mult mai greu de recuperat tradiţia de la Poieniţa Voinii”.