„Să construim o ţară frumoasă! Se poate!” – este îndemnul unui tânăr din Iaşi, care a reuşit aproape imposibilul – a construit opt case, dar nu pentru el sau familia sa. Cu ajutorul oamenilor pe care i-a mobilizat prin proiectul „Casa Share”, a ajutat peste 30 de copii să aibă condiţii decente de viaţă. Invitat la campania „Premianţii fără premii”, Bogdan Tănasă spune că face totul pentru ca băieţelul său, Luca, să crească într-o Românie mai bună.
Povestea “Casei Share” începea într-o zi de decembrie, când Bogdan Tănasă citea povestea a şase copii săraci rămaşi în grija tatălui după ce mama i-a părăsit şi cu toţii trăiau în condiţii inumane. L-au impresionat cuvintele unuia dintre băieţi, care povestea reporterului cât de mult îşi dorea o maşină cu telecomandă aidoma celei văzute la alt copil. A pus mâna şi a scris un comentariu la articol prin care îndemna oamenii, care vor să ajute, să-l contacteze. L-a sunat prima dată un om de afaceri şi împreună le-au cumpărat copiilor tot felul de lucruri necesare.
„Like” după „like” ajutorul a venit
Cu maşina plină de jucării şi alimente, Bogdan pornea pe drumul care l-a dus, până la urmă, la proiectul “Casa Share”. Pentru el, imaginea copiilor care stăteau flămânzi şi se încălzeau la o sobă în care ardeau cârpe a fost decisivă. Imaginile surprinse de el au convins alţi oameni să dea o mână de ajutor. S-au gândit să ridice o casă şi, în plină iarnă, s-au apucat de fundaţie. Încet, Bogdan şi prietenii lui au realizat că e nevoie de mai mulţi… prieteni. Au deschis un cont pe o reţea de socializare, au postat imagini, iar mesajul lor a devenit viral. Nu mai puţin de opt milioane de oameni au văzut postările, iar o parte dintre ei a şi întins o mână de ajutor, a donat bani sau materiale de construcţii. Şi uite aşa, like, după like, casa micuţilor era gata într-o lună şi jumătate.
Ajutor şi din Hunedoara
De atunci, Bogdan Tănasă, iniţiatorul proiectului “Casa Share”, şi-a pus în gând să pună lumină în ochii unor copii trişti. Şi a reuşit mereu, cu ajutorul unor oameni de suflet. Într-un an de zile a construit opt case, care adăpostesc 34 de copii. Unul dintre cei care i-au sărit în ajutor este un hunedorean. Dorin Buftea i-a şi oferit unul din însemnele campaniei „Premianţii fără premii”: “Eu, din păcate, nu am fost atât de perseverent ca şi tine, dar mă bucur că am putut să te ajut în proiectul tău”, a spus Dorin înainte de a-i înmâna lui Bogdan diploma de premiant. “Dorin este unul dintre cei care au văzut proiectul pe Facebook, m-a sunat, mi-a spus că este din Brad, că vrea să mă ajute şi m-a întrebat de ce am nevoie. Mi-a zis că el avea geamuri, i-am zis “da” şi, peste două zile, era la Iaşi”, povesteşte Bogdan. Aşa l-au remarcat şi cei de la campania “Premianţii fără premii”.
“Îi invita pe cei de pe Facebook, să se implice, să ofere resurse, să ofere speranţe, unor copii care trăiau în condiţii improprii, fără casă, în urma unui incendiu. Bogdan Tănasă de la Iaşi s-a apucat şi a făcut prima casă din banii lui şi a prietenilor săi, după care a urmat un alt caz, încă unul şi încă unul. Când am propus în toamnă premierea lui Bogdan, şase case erau deja construite de acest om pentru 24 de copii, care au descoperit ce înseamnă să trăiască în condiţii decente, să aibă un acoperiş deasupra capului şi căldură. Între timp, lucrurile s-au mai schimbat – discutăm azi despre opt case pentru că, din noiembrie până acum, a mai făcut două. Discutăm despre încă un proiect, pentru că Bogdan oferă sărmanilor din satul în care el trăieşte şi s-a născut câte o masă caldă. Este un proiect în cadrul căruia, câte un voluntar găteşte pentru copiii şi oamenii săraci”, povesteşte Dan Terteci, unul din iniţiatorii campaniei “Premianţii fără premii”.
Să pui la treabă ce e bun în tine
Bogdan are grijă nu doar ca micuţii ajutaţi să aibă un acoperiş deasupra capului, ci îi ajută să îşi poată continua studiile şi îi îndeamnă să meargă la şcoală. Dacă îl întrebi, nu ştie cum a reuşit să mobilizeze lumea: “Toată lumea mă întreabă cum am reuşit să fac atâtea case. Nu ştiu exact! Ştiu doar că am pus la un moment dat mâna pe cheile de la maşină, am încărcat-o cu lucruri şi am plecat către cei nevoiaşi. Eu mă adresez părţii bune care este în fiecare om. Uşor, uşor am început să adun lângă mine oameni care fac acelaşi lucru. Toţi avem o parte bună în noi, trebuie doar să o punem la treabă. Am arătat că se poate şi oamenii au început să vină lângă mine, să facă ce fac şi eu – să dăruiască”.
Întâlnirea samaritenilor
Unul dintre cei veniţi la Deva să-l aplaude pe Bogdan Tănase ştie cât de greu este să mobilizezi românii pentru a-şi ajuta semenii. Marius Achim, de la Free Bikers Hunedoara, este cel care, alături de prietenii săi, a reparat casele unor bătrâni din satele de munte: “Este greu. Lumea ne întreabă de fiecare dată ce câştiguri avem noi şi le spun de fiecare dată că nu câştigăm nimic material. Facem lucrurile acestea pentru că aşa simţim, pentru că vedem că oamenii aceia au nevoie de noi, de ajutorul nostru.” La începutul lunii decembrie, motocicliştii au ajuns la bătrânelul de 87 de ani, i-au reparat omului acoperişul casei şi apoi i-au făcut rost şi de o sobă. Nea Teleu trăieşte în singurătate, în cătunul Copileţ, din comuna Veţel. Este un sătuc uitat de lume, din munţii Poiana Ruscăi, la aproape o mie de metri altitudine. Bătrânul are o poveste impresionantă: a rămas singurul locuitor al satului, iar soţia i-a murit cu mulţi ani în urmă. Aici, peisajul este de poveste, viaţa e liniştită, dar aspră. Nu e uşor să rezişti aici. Acolo, la munte, nu e doar frig şi singurătate – nea Teleu nu are curent electric, izvorul e la un kilometru distanţă, iar accesul în zonă se face doar cu maşini de teren puternice sau motociclete enduro. Aşa l-au şi descoperit motocicliştii care au pus mână de la mână şi au strâns materialele necesare cu care să-i repare casa. Iar Marius Achim şi prietenii lui nu se vor opri aici: “Noi ne adresăm oamenilor de la sat, mi se pare că ei au mai multă nevoie de ajutor decât cei din oraşe, cei care au posibilitatea să ajungă la un loc de muncă mult mai uşor. Acum am descoperit nişte sate în Munţii Şureanu, undeva în zona cetăţilor dacice, şi, în primăvara asta, ne pregătim să mergem, să-i ajutăm pe cei de acolo”, spune tânărul pe care prietenii îl cunosc drept “Achimoto”.
Unde este butonul solidarităţii?
“Este minunat să dăruieşti – dacă ar exista un buton, pe care să apese lumea ca să simtă ceea ce simt eu când le dau cheile casei acelor copii, dacă ar inventa cineva o aplicaţie prin care s-ar transmite acel sentiment, probabil aş aduna lângă mine milioane de oameni. Le mulţumesc tuturor celor care au venit lângă mine, tuturor care pun umărul la lucrurile bune, pentru că altfel nu construim ceva bun”, spune Bogdan Tănasă, care crede că “Hrana sufletului se obţine din fericirea altora”.
Ce spun oamenii?
Şi totuşi: “Acest om pe care îl vedeţi nu este scutit de înjurături, de critici, pentru că aşa sunt unii făcuţi, să arunce cu noroi în cei care construiesc”, explică Dan Terteci. Devenii au venit să-l aplaude pe tânărul care a dovedit că se pot face lucruri frumoase în România şi că poţi mobiliza oamenii în jurul proiectelor caritabile, chiar dacă e foarte greu. “Ce face Bogdan este foarte frumos şi uman. În plus, e foarte necesar ce face omul acesta. Dacă am putea să facem fiecare dintre noi măcar unu la sută din ceea ce a făcut el, măcar un om pe lună să ajutăm sau unul pe an, lumea asta ar fi mai bună şi ţara mai frumoasă. Putem să o facem”, spune deveanul Adrian Secico, în timp ce Carmen Finyak crede: “Este un lucru extraordinar ce face Bogdan, felul în care mobilizează lumea şi îi face pe oameni să accepte binele. Pentru că nu întotdeauna binele este bine primit. Mi-aş dori din tot sufletul să fac ce face Bogdan, dar nu ştiu cum. Mi-aş dori să fac şi eu lucruri minunate şi mult bine oamenilor – poate învăţ de la el. O să îi cer reţeta.” Bogdan este convins că îşi va duce proiectul mai departe şi că tot mai mulţi oameni i se vor alătura: “Proiectul „Casa Share” este o părticică din mine. Fiecare participă cu ce poate, cu cât poate, chiar şi cu o vorbă bună. Am făcut opt case până acum şi să mă ajute Dumnezeu să continui, poate reuşeşte cineva să facă şi la Deva câteva case ori la Timişoara. Să construim ţara, dar să avem pentru cine. Dacă ni se dă ocazia să construim o ţară frumoasă, noi o facem. Dacă vreodată aveţi ocazia să susţineţi vreun proiect al meu, vă rog frumos să o faceţi.”
„Încercăm să schimbăm ceva în ţara asta a noastră, o ţară frumoasă, în care trăim cu toţii. Fiecare dintre noi poate face ceva pentru ţara asta. Port mereu cu mine tricolorul”, spune Bogdan, arătând către vesta pe care are cusute cele trei culori, apoi explică: „Am un copil de cinci ani şi nu mai vreau să plece vreodată din ţară, să treacă prin umilinţele prin care am trecut eu. Vreau să crească într-o ţară frumoasă, de aceea îl iau cu mine la toate proiectele şi îi arăt ce înseamnă să fii om, ce înseamnă omenia. Vreau să înveţe de mic copil să reconstruiască această ţară”.
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.