Cetatea Devei se deschide oficial peste două săptămâni, în 3 aprilie, cu onorul mai multor ordine cavalereşti din Transilvania. După ani de muncă la incintele doi şi trei, precedaţi de ani dedicaţi proiectelor sau licitaţiilor, constructorul şi Primăria Deva au făcut recepţia lucrărilor de refuncţionalizare, iar autorităţile pregătesc acum monumentul pentru turişti. Se lucrează la o strategie pentru dezvoltarea ofertei turistice a Cetăţii Deva, loc care va găzdui mai multe evenimente culturale, în aer liber.
După reabilitarea incintelor de bază, un tur complet al Cetăţii Deva durează aproape două ore. Practic, Cetatea Devei se întinde tot pe 0,9 hectare ca la începutul lucrărilor, însă amenajările realizate în incinta zidurilor oferă turistului câteva puncte de belvedere care îţi taie respiraţia, dar şi zone unde se vor amenaja expoziţii. Cei care vor vizita cetatea vor putea vedea ziduri reabilitate, dar şi părţi întregi reconstruite, pe baza descoperirilor arheologice, inclusiv cuptoarele din fosta bucătărie a garnizoanei. Arhitecta Ana Maria Pop, din partea consultantului, descrie starea în care a găsit locul: “Aici s-au găsit fundaţiile zidurilor şi platforma cuptoarelor – era un cuptor cu marginile aproape întregi, iar atunci nivelul de călcare era cumva peste nivelul lor. Ambele cuptoare erau îngropate în pământ. Se mai păstrau, pe curtina nordică a incintei I, urmele acoperişului, cu forma lui. Deci ştiam că a fost aici o încăpere care adăpostea o bucătărie şi nişte depozite alimentare. Acum, cum era exact acoperişul nu ştim – pantele erau cam ca cele refăcute acum, dar nu ştim dacă într-o parte cobora sau era deschisă. Acestea au fost elemente care s-au improvizat, pentru că nu aveam de unde să ştim cum a fost exact înainte”. Unul dintre cuptoare a fost complet refăcut, aşa că, după sute de ani, oaspeţii cetăţii s-au putut încălzi din nou la un foc straşnic încins în bucătăria Cetăţii. Un alt şemineu, nefuncţional însă, este în Camera artileriştilor, care a fost gândită ca spaţiu de expunere muzeistică pentru arme şi costume medievale. Geamul încăperii se deschide către Platforma artileriştilor: “Sperăm ca, în cel mai scurt timp, să putem dota locul pe măsura funcţiunii pe care a avut-o în trecut, să punem mobilier urban – bănci, coşuri de gunoi – şi vrem, dacă găsim ceva autentic, să aşezăm tunuri şi alte elemente care să amintească de rolul cetăţii în perioada medievală”, spune Elena Maria Stelczner, responsabilul de proiect din cadrul Primăriei Deva. Toate aceste elemente vor fi contractate pe fonduri din bugetul local, s-au alocat sume şi se doreşte ca, în prima jumătate a anului, să existe o variantă de mobilier muzeistic. În privinţa acestuia, se merge pe ideea de proiectare şi execuţie, pentru ca totul să fie adaptat pe specificul Cetăţii, dau asigurări autorităţile.
Harta cetăţii
Un element inedit este podul de lemn care a „înghiţit” zeci de metri cubi de stejar, iar partea dinspre incinta II este rabatabilă. De aici, turistul poate alege să facă turul incintei şi, pe aleea pietonală, poate ajunge la bastion sau poate admira Poarta III a monumentului, care urmează să fie refăcută pe baza unui nou proiect care vizează partea centrală. În incinta cetăţii vor fi mai multe spaţii de expunere muzeistică, amenajate în Bastionul Bethlen şi în interiorul Porţii doi, cea din apropierea telecabinei. De fapt, această poartă are şi cea mai mare suprafaţă închisă care poate fi folosită pentru diverse evenimente, în timp ce bastionul care are două nivele a fost gândit special pentru a adăposti o expoziţie cu piesele găsite în cetate în timpul săpăturilor arheologice. Poarta I nu are prevăzute asemenea spaţii, este doar intrarea către restul cetăţii, de unde a fost amenajată calea de acces – aşa cum era odinioară – pentru călăreţi sau vehicole, precum trăsuri, în timp ce 217 de trepte în blocuri de piatră completate cu alte aproape 40 de trepte de lemn duc călătorul direct pe Platforma artileriştilor. „Ca puncte de interes turistic sunt: Bastionul semicircular Bethlen, Camera şi Platforma artileriştilor, plus circuitele integrate care duc spre ieşirea din cetate către Poarta I sau spre intrare, dacă se va face şi accesul pietonal. Circuitele de vizitare sunt mai multe şi urmează să fie individualizate”, explică Elena Stelczner, care spune că, în teren, totul a debutat cu cercetarea arheologică: “S-a urmărit ca totul să fie refăcut după urmele găsite şi care arătau cum a fost cetatea înainte de explozie”.
Cetatea Devei şi Cutia Pandorei
După faza de proiectare, a intrat pe şantier constructorul, care a trecut la refacerea zidurilor, refacerea obiectivelor Poarta I şi Poarta II, bastionul şi Camera artileriştilor, plus cea a platformei, după care s-a lucrat la alei şi drumuri, după care la iluminatul arhitectural. Ca şi în alte locuri, pe Platforma artileriştilor, din partea de vest a Cetăţii, constructorul a fost nevoit prima dată să îndepărteze stratul existent: „Am găsit molozuri, pământ, vegetaţie … cam asta era aici – nu se vedea camera de artilerie, nu era urmă de zid: s-a săpat, s-a cercetat, s-au descoperit ruinele zidurilor, s-a trecut la partea de proiectare, după care noi, primind soluţiile, am trecut la execuţie. Lucrarea în sine a fost foarte dificilă, de la cercetarea arheologică care a furnizat date pentru proiectant şi a durat din martie 2013 până în toamnă. Când s-a trecut efectiv la execuţie, împreună cu proiectantul s-au stabilit cotele de călcare, înălţimea zidurilor, zonele unde a trebuit să intervenim. Rigiditatea fondurilor europene ne-a ridicat şi ea nişte probleme, pentru că s-a putut deconta doar ce era în proiect. Din păcate, pentru că, dacă erau mai elastice şi am fi găsit înţelegere din partea celor care gestionează fondurile europene, probabil că s-ar fi putut obţine rezultate şi mai bune, dar noi am încercat să maximizăm ca să arate cetatea la nivelul care se vede azi”, explică reprezentantul constructorului, Sorin Leţiu, de la SC Euras SRL. Diriginţii de şantier spun că echipele lor au avut în faţă o provocare uriaşă:
„Timpul a fost într-adevăr foarte scurt şi cu termene foarte strânse în contract, iar volumul de muncă a fost uriaş – sunt mii de metri cubi de zidărie, mii de metri cubi de plombe, kilometri întregi de injectări, de fisuri. Foarte multă muncă a fost”, spune Ovidiu Fedorczuc, completat de colegul său, Marius Dan Pascariu: „Toate lucrurile care au apărut pe parcurs ne-au pus probleme – arheologii au descoperit lucruri noi, în plus, când începeam munca într-un punct apărea necesitatea unor consolidări sau injectări. Să munceşti pe un monument istoric este ca şi cum ai deschide o cutie a Pandorei, e greu să-ţi dai seama înainte de volumul lucrărilor sau de complexitatea lor – de multe ori se face proiectare şi execuţie în acelaşi timp, pentru că apar tot felul de surprize”. Implementarea efectivă a proiectului a început în 13 martie 2010, moment din care s-au pregătit procedurile de licitaţie şi activităţile specifice, după care, în februarie 2013, a fost semnat contractul de execuţie, iar în martie au fost demarate efectiv lucrările la obiectiv. Lucrările s-au încheiat în luna februarie 2016, odată cu reabilitarea funcţională şi volumetrică a incintelor II şi III.
Fortăreaţa din andezit
Aşa că, din 2013, pe cetate, s-a lucrat în ritm alert – zidurile din andezit s-au consolidat şi porţiuni întregi din fortificaţie au trebuit refăcute. Vechile ruine au dispărut, după ce muncitorii au scos tone de pământ şi au reclădit vreo şase mii de metri cubi de piatră. S-a folosit în principal andezit adus de la carierele din ţară. Lucrările asigură acum turiştilor un adevărat tur prin cetatea atestată documentar încă din secolul 13. S-au refăcut inclusiv golurile de tragere folosite de artilerişti. Zidurile de strajă pe care patrulau soldaţii s-au reconstruit şi acum au devenit minunate puncte de belvedere de unde turistul poate admira întreaga Valea Mureşului. Incintele cetăţii au trecut printr-un amplu proces de restaurare prin finanţarea primită de la Uniunea Europeană. Valoarea proiectului de finanţare este de 38.428.182,03 lei. Din aceşti bani, 21,96 milioane lei au fost asiguraţi din Fondul European de Dezvoltare Regională, 3,35 milioane lei au venit de la bugetul de stat, iar contribuţia beneficiarului, Primăria Deva, a fost de 516.844 lei. „Eu mi-aş fi dorit ca să fie finalizată cetatea în ansamblul ei, dar ne bucurăm că sunt terminate măcar incintele II şi III şi vor putea fi vizitate de către turişti. În perioada următoare, noi vom lucra la o strategie de promovare şi vom organiza aici evenimente culturale şi chiar sportive în această zonă”, spune Petru Mărginean. În acest proiect, Primăria Deva a avut ca partener Consiliul Judeţean: „Eu cred că este un proiect mai mult decât reuşit, este un pas important pentru municipiul Deva şi judeţul Hunedoara şi, în general, pentru valorificarea potenţialului turistic şi istoric pe care îl avem. De altfel, în strategia de dezvoltare a judeţului de pe agenda Consiliului Judeţean, valorificarea acestuia este în prima linie a atenţiei. Acest proiect realizat de Primăria Deva cu Consiliul Judeţean este un exemplu de bune practici pentru orice unitate administrativ teritorială”, spune preşedintele CJ, Adrian David.
Legende care fascinează
Recepţia lucrărilor reaşează Cetatea Devei pe harta turistică a Europei şi oferă vizitatorilor care ajung în judeţ posibilitatea unui tur de forţă prin istoria neamului – de la cetăţile dacice şi siturile romane, la Castelul Corvinilor. Autorităţile locale sunt convinse că turiştii vor profita de refuncţionalizarea chiar parţială a monumentului: „Dacă anul trecut am avut aproape 130 de mii de turişti, vă asigur că, până la sfârşitul anului, acest număr se va dubla şi vom avea 300 de mii de turişti. Măcar cei care urcă acum cu telecabina vor avea ce să vadă în acest monument care freamătă de istorie şi de legende pe care le putem valorifica”, spune edilul Devei. Este vorba, în primul rând, de legenda lui „Komuves Kelemen”, adică Zidarul Kelemen, varianta maghiară a Meşterului Manole, care nu lipseşte din manualele şcolare din ţara vecină. „Este o legendă foarte răspândită, arhicunoscută în Ungaria, unde se predă în şcoli, e parte a literaturii maghiare. Practic, esenţa este de origine persană şi a fost preluată de mai multe popoare din Europa de est şi de sud-est şi se bazează pe ideea că pentru orice realizare importantă este nevoie de un sacrificiu. Legenda spune că, pe vremea în care se construia Cetatea Devei, ceea ce ridicau meşterii pe timpul zilei, se dărâma în timpul nopţii. Aici conducea lucrările un zidar, echivalentul Meşterului Manole din română. Kelemen şi-a propus ca prima femeie care va veni în cetate să fie sacrificată pentru stabilitatea lucrărilor. Tragismul face ca prima femerie să fi fost tocmai soţia lui”, explică ziaristul Andrei Chirmigiu, de la publicaţia Nyugati Jelen. Dar Cetatea Devei are numeroase alte legende, chiar şi cu fiinţe fantastice, iar prima este una care se referă chiar la construirea cetăţii: „Se spune că ea ar fi fost construită de spiriduşi, iar a doua legendă face referire la trei cetăţi, una la Deva, alta la Hunedoara şi alta la Măgura Uroiului, construite de trei surori zâne. Cea de la Măgura Uroiului era cea mai frumoasă, însă mândria surorii mai mari a făcut ca cetatea să se dărâme într-o singură noapte şi de asta nu mai există nici urmă de cetate pe Măgura Uroiului”, explică istoricul Ionuţ Codrea. Şi sfârşitul cetăţii este legendar, spune arheologul : „Mai există o legendă referitoare la distrugerea cetăţii, în care este vorba de un triunghi conjugal. Astfel, soţia unui locotenent din cetate ar fi avut legături cu şeful depozitului de armament. Într-o criză de gelozie, locotenentul a dat foc depozitului unde erau cei doi. În realitate, se ştie că cineva, dar nu se ştie cine, a dat foc, după ce fortificaţia a căzut în mâna revoluţionarilor maghiari, la aproape două luni de la cucerire. Se spune că un
austriac ar fi rămas în cetate şi ar fi dat foc depozitului de muniţie în 1849”. Pentru poporul vecin, Cetatea Devei este un important loc de pelerinaj, pentru că aici a fost închis şi a murit David Francisc, fondatorul şi primul episcop al Bisericii Unitariene.
Planuri 3D pentru monument
Autorităţile locale speră ca, până la sfârşitul anului, să poată finaliza şi proiectul de reabilitare pentru incinta I, adică tocmai centrul cetăţii. Dacă lucrările vor demara în cursul lui 2017, până în 2020 cetatea poate fi finalizată în ansamblul ei. În scurt timp, administraţia oraşului împreună cu arhitecţii vor prezenta devenilor imagini 3D cu planurile existente pentru incinta I, dar şi pentru zona de la baza cetăţii, spune arhitecta şefă, Angela Kalauz: „Ne dorim să aducem o parte din viaţa Devei între zidurile cetăţii, mai ales în incinta I, când aceasta va fi şi ea refuncţionalizată. Fără a da viaţă unui monument, privindu-l doar ca pe un muzeu, riscăm să-l omorâm. El prinde viaţă când au loc activităţi, va putea fi folosit ca un amfiteatru în aer liber, ca scenă pentru piese de teatru experimental, concerte diferite, dar şi activităţi turistice şi să nu uităm de turismul ecumenic, care e parte importantă din istoria Cetăţii. Deja Cetatea Devei te îmbie să o vizitezi să faci turul incintelor şi să îţi imaginezi tot felul de evenimente aici”. Se mai lucrează şi la “lumini”: „Sistemul de iluminat este încă în probele de scenarii, iar zilele următoare vor mai fi nişte întâlniri de lucru. Este un sistem care poate face foarte multe şi permite diferite scenarii particularizate pentru diverse evenimente”, spune Elena Stelczner. Între timp, se pregăteşte deschiderea oficială de la începutul lunii viitoare, în 3 aprilie, la prânz, cu un spectacol care va cuprinde momente susţinute de trupe de reenacment cu ordine de cavaleri din mai multe localităţi din Transilvania, inclusiv Ordinul Cavalerilor de Hunedoara. “Cetatea este un monument extrem de ofertant. Am identificat o mulţime de spaţii pentru activităţi culturale neconvenţionale. Sunt convins că viitorul Devei se joacă mai mult cultural decât industrial, aşa cum sunt convins că pe platformă vom avea şi piese de artilerie şi nu nişte plasticuri, ci chiar nişte tunuri autentice care să completeze peisajul. Vom avea aici evenimente care vor „colora” viaţa cetăţii – cred că vor apărea şi regizori de film care vor vrea să filmeze aici, în plus, monumentul se pretează la realizarea de documentare, pentru că Cetatea Devei a jucat un rol important în Transilvania. Nu este o cetate menită să apere Deva, ci accesul spre Transilvania – un atac dinspre Arad era posibil doar pe culoarul Lipova – Deva. Cei care vor să facă o comparaţie despre cum arată o cetate pot să o compare cu cea de la Şoimoş, care este aproape distrusă. Ea era „sora” Devei şi e atestată la 1278, la doar nouă ani distanţă”, spune Alexandru Gruian, managerul Centrului Cultural Deva. Arheologi, constructori şi muncitori au trudit trei ani pentru a reface zidurile distruse în urma exploziei de la 1849, când a sărit în aer depozitul de muniţie. Potrivit mai multor reprezentări vechi, Cetatea Devei era compusă din trei incinte succesive, legate în spirală, o imagine care, după refuncţionalizarea ei, ar putea din nou guverna Deva, oraşul Cetăţii.
Leave a Reply
You must be logged in to post a comment.